Traderii simt miros de stagflație și se grăbesc să se pună la adăpost

Dacă 2020 a fost anul îngrijorărilor privind colapsul economic provocat de pandemie, iar prima jumătate a acestui an a fost caracterizată de temeri privind inflația post-pandemie, pentru un număr în creștere de traderi noua cauză de neliniște este un cuvânt care nu a mai fost menționat prea des din anii 1970: stagflație, scrie Washington Post.

Acesta descrie o economie cu creștere redusă sau zero și rate ale inflației peste normal. Iain Macleod, un politician britanic, a inventat termenul în 1965. De ce este din nou menționat acesta? Totul a început cu temerile privind inflația, care a crescut puternic în multe părți ale lumii începând cu primăvara acestui an. În urma ridicării restricțiilor anti-coronavirus, cererea de consum a revenit în forță, aceasta lovindu-se însă rapid de penurii pe fondul blocării lanțurilor de aprovizionare.

Băncile centrale și majoritatea economiștilor au argumentat că presiunile inflaționiste vor fi probabil tranzitorii, însă apariția tulpinii delta a încetinit creșterea economică și a sporit presiunile asupra lanțurilor de aprovizionare. În Europa, Asia și alte părți ale lumii au apărut crize energetice care împing în sus prețurile și îi determină chiar și pe cei mai optimiști să se teamă că inflația ar putea persista o vreme mai îndelungată decât se crezuse anterior.

La începutul lunii septembrie, investitorii au luat cu asalt activele considerate a performa bine într-un context de stagflație, acțiunile tech înregistrând intrări masive, iar titlurile americane de datorie ieșiri însemnate, potrivit Reuters.

Analiștii BofA recomandau la acea vreme acțiunile cele mai importante ca cel mai bun instrument de protecție pe fond de stagflație.

Mai recent, traderii au reacționat în fața riscurilor legate de stagflație privind către francul elvețian, scrie Bloomberg. Ieri, moneda a atins un maxim pe 11 luni în raport cu euro. Potrivit analiștilor Deutsche Bank, francul elvețian oferă o pro­tec­ție bună grație băncii centrale a țării și gra­dului mai redus de expunere a eco­nomiei elvețiene la presiunile inflaționiste.

Având în vedere că banca centrală elvețiană are un mandat strict privind inflația, aceasta i-ar putea permite francului să se aprecieze ca apărare împotriva inflației importate.

Aceasta înseamnă că un pilon cheie de rezistență, intervențiile monetare ale băncii centrale elvețiene pe piață va slăbi, încurajându-i probabil pe investitori să se orienteze și mai mult către franc.

Potrivit Goldman, în cazul în care temerile privind stagflația vor începe să zguduie în mod semnificativ piețele de acțiuni, companiile cu o capacitate mai mare de a trece mai departe costurile vor avea de câștigat.