Tot cu bancile in frunte

La aproape zece ani de la infiintare, cele cinci SIF traiesc tot de pe urma participatiilor la banci, primite initial, a vanzarilor de companii si a plasamentelor monetare.

In urma cu trei ani, pe tricourile Universitatii Craiova aparea scris mare SIF Oltenia. Care nu este o firma de telefonie mobila interesata sa fidelizeze fanii „iubirii alb – albastre“, nici vreun producator de automobile. Este o societate de investitii financiare care are nevoie de orice numai de publicitate nu… mai ales ca nu se poate plange de lipsa de popularitate din moment ce este fericita posesoare a milioane de actionari.

Actionari ce ar fi preferat cu siguranta ca cei aproape 500.000 de euro (valoarea anuala a contractului de publicitate) sa fie investiti sau repartizati catre dividende, nu cheltuiti cu echipa lui Dinel Staicu. Contractul de publicitate SIF Oltenia – Universitatea Craiova este doar unul din numeroasele exemple de administrare discretionara (eufemistic vorbind) a banilor SIF.

Din cauza dispersiei actionariatului si limitarii dreptului la vot, micii investitori (de fapt aproape toti investitorii) nu au putut controla deloc in ultimii zece ani managerii SIF. Care au luat de multe ori decizii „de partid“ sau la insistentele unui grup restrans de actionari (gen Dinel Staicu) ce au ajuns sa controleze prin interpusi un procent mai mare de actiuni.

Din aceasta cauza, structura portofoliilor SIF nu s-a schimbat esential de la infiintare. Dupa circa zece ani in care ar fi avut suficient timp pentru a gandi si aplica o strategie mai coerenta de investitii, cele cinci SIF nu se pot lauda in 2005 decat cu participatiile minoritare la banci care le-au fost „acordate“ inca de la inceput. Valoarea cumulata a acestor participatii reprezinta in prezent circa jumatate din activul fiecarui SIF.

SIF Banat-Crisana detine participatii majoritare – sau importante, de peste 25% – la cateva companii din industria celulozei si hartiei (Vrancart Adjud, Petrocart Piatra-Neamt, Celrom Drobeta Turnu-Severin, Celhart Donaris) dar nu a pus in practica pana in prezent o strategie care sa valorifice eventualele sinergii intre firme.

SIF Transilvania a incercat sa isi orienteze investitiile catre turism, devenind actionar majoritar la mai multe companii hoteliere, in special pe litoral. Societatea a declansat un proces de fuziune si restructurare a firmelor din turism sunt numele de Eforie SA, insa acesta este departe de a fi incheiat. Mai mult, este contestat de o parte din actionari.

SIF Muntenia si SIF Moldova nici macar nu se pot lauda cu strategii, macar in postura de actionari minoritari.

Singurul SIF care a fost activ in postura de investitor de portofoliu in ultimii trei ani, incercand sa profite de cresterea Bursei, a fost chiar Oltenia. SIF-ul a cumparat in ultimii trei ani 5% din Antibiotice Iasi (ajungand la 10%), 0,7% din Petrom, 10% din Argus Constanta sau 11% din Sanex Cluj.

SIF Moldova si SIF Muntenia stau cel mai prost dintre cele cinci SIF din punct de vedere al portofoliului. SIF Moldova inca mai „patimeste“ de pe urma managementului defectuos de pe vremea lui Corneliu Iacubov. SIF Muntenia a fost in ultimii ani „vedeta“ scandalurilor actionari-administratori, presedintele Muntenia Invest (compania care administreaza SIF Muntenia) fiind chiar suspendat o data din functie de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare. 

Cu toate acestea, SIF-urile „traiesc“ in continuare bine de pe urma participatiilor la banci. Participatii a caror valoare a crescut foarte mult in ultimii trei ani dar si din care cele cinci societati incaseaza dividende grase in fiecare an. De fapt, daca nu vand vreo companie, SIF au cea mai mare parte a profiturilor obtinute din dividendele la banci si veniturile aduse de depozitele bancare, titlurile de stat sau obligatiuni. Adica plasamente cu risc foarte scazut.