Topul greșelilor făcute de antreprenori

În special cei cu capabilități tehnice au probleme în a ține un cash-flow foarte strâns. “La început 90% dintre afaceri au probleme cu banii, să începi cu bani puțini, să încerci să te descurci este foarte greu fără cineva cu spirit de contabil, care să încerce să își țină cheltuielile din scurt.
Așa se îneacă foarte multe afaceri, după ce trec de prima etapă, în care începi să miște ceva și ajung să aibă niște venituri cât de cât. Antreprenorul începe să cheltuie fără să știe pe ce și se trezește că ajunge pe roșu, fără să știe cum, când, de ce, de când. “Până te trezești ești cu un picior în groapă. Eu am sfătuit pe oricine să ia, măcar part-time, un contabil sau pe cineva din afara businessului tău, căruia să-i pui în față excelul și să te sfătuiască”.

Pe al doilea lor în topul greșelilor stă partea de branding, căreia un antreprenor ar fi tentat să nu-i dea suficientă importanță, în detrimentul părții tehice, de exemplu. “Apple are produse bune, cu o imagine extraordinară. Încearcă mulți să-i depășească, unii au și reușit, pe nișe sau pe diferite canale, dar, în ansamblu, produselor celorlalți nu sunt Apple”, spune Scărlătescu.

Există greșeli de maturitate a afacerii? “Cred că o greșeală pe care o fac mulți este un soi de autosuficiență, să ai sentimentul că nu ți se mai poate întâmpla nimic, că lucrurile merg de la sine și implicarea ta trebuie să fie din ce în ce mai redusă.
Experiența mea arată că unui astfel de mecanism îi cresc șansele să nu funcționeze cu cât este lăsat mai liber. Asta nu înseamnă că trebuie să treci în cealaltă extremă, dar că trebuie să ai tot timpul ochii asupra pieței, să vezi unde este concurența, să ai parteneri”, spune Mihai Scărlătescu.

Un alt pericol pentru afacerile mature stă în lipsa de transparență asupra centrelor de profit, deficiențe de management strategic și financiar, ignorarea preferințelor clientului, supraevaluarea capabilitaților echipei de management în condițiile în care aceasta e depașită de situația pieței și nivelul de maturitate sau mărime la care a ajuns compania, spune Cristian Bișa.

Eugen Păturan, care se ocupă de peste zece ani de franciza Bata în România, povestește ce înseamnă ignorarea pieței: “În baza faptului că în 2006 – 2007 piața era într-o vervă nemaipomenită și se vindea aproape orice, am decis să investesc și să aduc pe piața din România un nou brand, fără a mai studia atent segmentul de piață căruia mă adresam, bazându-mă doar pe faptul că aveam o concurență redusă.
La finele anului 2008 am adus brandul respectiv și după  o investiție totală de 300.000 de euro am pornit afacerea, prin deschiderea primului magazin într-un centru comercial important din București”. Nouă luni de mai târziu antreprenorul a constat că vânzările nu se situau la nivelul bugetat, fără un motiv aparent.

“Am mers la Statistică, am achiziționat un set de statistici și am descoperit că doar 33% din consumatori se încadrau drept potențiali clienți ai segmentului respectiv. Poate de aceea nici concurența nu era atât de mare. Descoperind Am realizat că vânzarea estimată inițial de mine nu va putea fi atinsă niciodata. Am reusit sa vând afacerea, la un preț ce reprezenta doar o mică parte din cât am investit inițial, dar tot a fost mai bine decât nimic”.