Cine ține în mână destinele educației superioare în România: Rectorii marilor universități din România au mandate lungi și CV-uri și mai lungi, dar școlile lor, cu două excepții, nu reușesc nici măcar să ajungă în top 1.000 de universități din lume

♦ Rectorii universităților cunoscute din România și-au menținut pozițiile de-a lungul anilor, dar învățământul superior a evoluat mult prea puțin față de așteptările pieței ♦ Universitățile românești nu prea au profesori invitați să predea în străinătate, iar vizitatorii străini aici sunt o raritate ♦ Nu este de mirare că „exodul creierelor” a luat proporțiile unei hemoragii ♦ Doar două universități românești se află între primele 1.000 de universități din lume în clasamentul global al QS World University Rankings 2025 ♦ Top global universities: Universitatea Babeș-Bolyai (loc 781-790) și Universitatea din București (loc 801-850).

Rectorii universităților noas­tre nu au studii de lungă durată sau doctorate susți­nute în universități occi­den­tale de prestigiu. Participă rar la viața publică și nu-i vedem implicați în largi dezbateri cum li se întâmplă colegilor lor din țările occidentale. Articolele lor publicate ici-colo prin reviste obscure (profesorii universitari sunt obligați să publice articole în reviste de specialitate) nu stârnesc curiozități (poate cu excepția lui Daniel David de la UBB), cu atât mai puțin fac vâlvă.

Ei se laudă însă cu cariere lungi, descrise în CV-uri lungi în care apar chiar și neînsemnatele participări la seminarii de câteva zile în vreo instituție de învățământ străină. Dar nu par a fi conectați la dezbaterile de azi din mediul academic străin. Sunt figuri endemice – au terminat facultatea, au progresat în același loc, nu merg niciunde pentru că nu sunt invitați, dar iată-i rectori.

 De ei și de școlile lor, publicul larg mai aude abia când izbucnește câte un scandal de hărțuire cum se întâmplă acum la SNSPA sau la Arhitectură. În contextul scandalurilor recente din SNSPA, întrebări despre cât de bine pot să-și țină în frâu universitățile cadrele didactice și cât de mult sunt dispuse să ia măsuri concrete pentru a-i înlătura din cariera didactică pe profesorii care nu numai că nu aduc un plus școlii, ci chiar îi ating prestigiul, atât cât este el.

Remus Pricopie, rectorul SNSPA, este cunoscut mai degrabă în peisajul politic din România decât în cel academic. El ocupă poziția de rector al Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA) din 2012 și a fost reales recent, la finalul anului 2023.

Pe lângă cariera academică, Remus Pricopie a avut o prezență în administrația publică, cel mai notabil fiind mandatul său ca ministru al educației între 2012 și 2014, în guvernul condus de Victor Ponta. Mandatul său a fost marcat de controverse, inclusiv disputele privind reformele din educație, care au fost criticate de unii pentru lipsa de coerență.

Pricopie și-a început parcursul academic cu o licență în fizică și chimie la Universitatea din București, un domeniu pe care l-a abandonat rapid în favoarea unor masterate în studii europene și politici internaționale la Université de Liège și în comunicații și relații publice la SNSPA. Deși a urmat și cursuri de scurtă durată în Austria și SUA, acestea par mai degrabă adăugiri de CV decât formări cu impact real.

Mihnea Costoiu, rector al Universității Politehnice din București din 2012, pare să fi acumulat funcții și diplome cu o viteză care ridică întrebări despre profunzimea pre­gătirii sale. Costoiu este absolvent al Uni­versității Politehnice din București, spe­cializarea inginerie economică. În perioada 2002-2003 a urmat cursurile Colegiului Na­țional de Apărare (pepinieră de politicieni și de cadre în serviciile secrete), iar în anul 2011 a absolvit cursurile de „managementul organiza­țiilor” din cadrul Academiei de Studii Economice din București.

Costoiu a început ca inginer în indus­trie și a ajuns rapid la roluri de conducere în Ministerul Educației. Mandatul său de rector se apropie de un deceniu. Este însă rector fără doctorat. I se permite pentru că în Politehnică nu este profesor universitar, ci doar cadru didactic asociat.

Marian Preda, rectorul Universității din București din 2019, este un exemplu tipic al carierei academice construită „local”: un amestec de diplome și funcții care, deși impresionează prin diversitate, nu par să fi condus la inovații remarcabile în cadrul instituției. Cu licențe în inginerie mecanică și sociologie, cariera lui Preda a oscilat între cercetarea academică și rolurile consultative pentru organizații internaționale. A urcat treptat în ierarhia universitară până la poziția de rector, dar nu știm încă dacă el a generat schimbări notabile pentru Universitatea din București.

Daniel David, rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca din 2020, este un psiholog cu recunoaștere internațională dar, chiar și cu un al doilea mandat de rector obținut la început de an, impactul său asupra universității nu este clar acum. David a obținut diplome în psihoterapie la Albert Ellis Institute din New York și a deținut funcții de conducere în cercetare fiind probabil unul din puținii profesori români citați în revistele de specialitate.

Marilen Pirtea conduce Universitatea de Vest din Timișoara din 2012, fiind una dintre cele mai longevive figuri rectorale din România. Licențiat în finanțe-bănci și cu un doctorat în finanțe, ambele obținute la UVT, Pirtea reprezintă un exemplu clasic de academician format și promovat în aceeași instituție. După absolvire, a urcat treptat în ierarhia universitară, de la preparator la profesor universitar, fără a aduce schimbări majore în structura sau direcția strategică a universității. Notorietatea lui a devenit națională după ce jurnalista Emilia Șercan a probat că lucrările sale „științifice” sunt rodul vulgar al plagiatului. Cu toate acestea el a rămas în funcție având proptele politice.

Cum arată CV-urile rectorilor celor mai mari universități din România

Marian Preda, rector, Universitatea din București:

► Este rector al Universității din București din 2019;

► Doctor în sociologie, Universitatea București;

► Licențiat în inginerie mecanică, Universitatea Politehnică din București;

► Licențiat în sociologie, Universitatea din București;

► Expert, UNDP, UNICEF și Banca Mondială;

► Consultant, Ministerul Educației, Ministerul Muncii;

► Prodecan, decan, Facultatea de sociologie, Univ. București;

► Președintele Senatului Universității din București.

Daniel David, rector, Universitatea Babeș-Bolyai

► În funcție din 2020, a fost reales pentru un mandat în perioada 2024 – 2029;

► Membru corespondent al Academiei Române;

► Doctor în psihologie, Universitatea Babeș-Bolyai;

► Licențiat în psihologie, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca;

► Diplomă de supervizor/formator în psihoterapie rațional-emotivă și cognitiv-comportamentală, Albert Ellis Institute, New York, SUA;

► Director cercetare, Institutul Albert Ellis, New York, SUA.

Mihnea Costoiu, rector, Universitatea Politehnică din București

► În funcție din 2012;

► Este singurul rector fără doctorat din România (legea nu-l obligă pentru că nu are titlu de profesor universitar);

► Licențiat în inginerie economică, Universitatea Politehnică din București;

► Studii postuniversitare în securitate națională, Colegiul Național de Apărare;

► Are certificare de participare la programe de studiu la Oxford, Harvard, L’Universite Paris – Sorbonne;

► Și-a început cariera pe poziția de inginer/șef seriviciu marketing la Mecanică Fină SA;

► A fost secretar de stat în Ministerul Educației.

Liviu George Maha, rector, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași

► În funcție de 2024;

► Licențiat în științe economice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași;

► Doctor în științe economice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași;

► Studii postdoctorale, Academia Română;

► Este cadru universitar din anul 1999 și până în prezent;

► A lucrat în mediul privat în paralel, în perioada 2000 –  2012.

Marilen Pirtea, rector, Universitatea de Vest din Timișoara

► În funcție din 2012;

► Licențiat în finanțe – bănci, Universitatea de Vest din Timișoara;

► Doctorat în finanțe, Universitatea de Vest din Timișoara;

► Are diverse cursuri în diplomație la Institutul Diplomatic Român;

► După absolvirea facultății și-a continuat activitatea în cadrul Universității de Vest ca preparator (1997–2000), asistent (2000–2002), lector (2002–2005), conferențiar (2005–2008) și profesor (din 2008).

Remus Pricopie, rector, SNSPA

► În funcție din 2012, a fost reales la final de 2023;

► Doctor în științe politice, SNSPA;

► Licențiat în fizică și chimie, Universitatea din București;

► Masterat în studii europene și politici internaționale Université de Liège;

► Are trecute în CV diverse cursuri de câteva zile, o lună, la universități din Austria și SUA.

► A fost ministru al educației în perioada 2012 – 2014.

Nicolae Istudor, rector, ASE București

► În funcție din 2016;

► Licențiat în discipline economice și discipline de specialitate în domeniul agroalimentar, ASE București;

► Doctor în economie, ASE București;

► Și-a început cariera în 1993, la ASE București, pe poziția de preparator universitar.

► A fost pe rând asistent universitar, lector, director al departamentului social, conferențiar, profesor universitar doctor și prorector la ASE înainte de a prelua funcția de rector al universității.

► A fost director general și secretar de stat în Ministerul Agriculturii.