În timp ce unele țări se chinuie să aducă un număr cât mai mai mare de turiști, există și orașe care pur și simplu nu mai pot funcționa din cauza turiștilor, iar locuitorii și autoritățile sunt disperați

În ultimii ani, turismul global a revenit în forță, depășind nivelurile de dinaintea pandemiei și punând o presiune tot mai mare pe orașe, comunități și medii naturale vulnerabile.

De la centre istorice sufocate de vizitatori până la cartiere transformate în decoruri pentru rețelele sociale, fenomenul supraturismului nu mai este o excepție, ci o realitate cotidiană. Întrebarea nu mai este dacă există prea mulți turiști, ci cine suportă costurile acestui aflux și cum poate fi făcut turismul sustenabil fără a distruge tocmai locurile care îl fac atractiv.

Vara trecută, o operațiune sub acoperire realizată de un tabloid francez a dezvăluit că americanii (sau, cel puțin, jurnaliști care se dădeau drept americani) erau taxați cu până la 50% mai mult decât parizienii în unele dintre cele mai turistice cafenele ale orașului.

A fost o insultă pentru cei care cred în dreptul de necontestat al turistului de a trăi ca un localnic. Timp de decenii, cel mai mare trend în turism a fost descoperirea unor locuri minunate, accesibile, care par „secrete” – chiar dacă afli despre ele din ghiduri, de la Anthony Bourdain sau de pe TikTok. Însă parizienii, care și-au petrecut vara lui 2025 protestând împotriva „disneyficării” orașului lor, au părut să nu fie prea impresionați.

Dar dacă acele cafenele făceau, de fapt, ceea ce trebuia? Potrivit unei analize publicate de Bloomberg, pe 20 ianuarie, Organizația Națiunilor Unite a anunțat că fluxul de turiști internaționali a atins 1,52 miliarde în 2025, cu aproape 4% mai mult decât recordul prepandemic din 2019. Mai mult de jumătate dintre acest volum a avut loc în Europa. În condițiile în care orașele se clatină deja sub presiunea turismului, unele caută soluții pentru a-l face mai sustenabil.

A taxa turiștii cu 50% în plus pentru un croque monsieur poate să fie o parte din soluție, nu neapărat o escrocherie. Supraturismul nu este un fenomen nou, dar s-a intensificat considerabil după ce pandemia de Covid-19 a declanșat „călătoriile din răzbunare”, precum și o relansare a operatorilor aerieni și de croazieră. În vremuri tot mai incerte, Europa – mereu o destinație populară – a fost afectată în mod special. „Este ultimul refugiu din lume, unde oamenii se simt confortabil”, spune Stefan Gössling, profesor de economie și afaceri la Universitatea Linnaeus din Suedia, care studiază supraturismul. „Nivelul de siguranță este ridicat, există un set de legi care se aplică tuturor.

Este pur și simplu o regiune foarte bună pentru vacanțe.” Principalele destinații turistice ale Europei sunt, de asemenea, victime ale propriului succes: 43% dintre germani au fost în Italia de cel puțin trei ori, iar un procent similar intenționează să meargă din nou în următorii trei ani, potrivit Consiliului Italian pentru Turism. Parisul este mereu o idee bună – și așa mai departe. Vizitatorii au luat cu asalt orașele, atrași de platformele tehnologice care scot la iveală cazări ieftine, de cultura mini-vacanțelor și de feedurile din social media pline de locuri „instagramabile”. Muzeele și siturile arheologice au zeci de ani de experiență în gestionarea mulțimilor, dar locurile care odinioară aveau un profil mai scăzut sau se adresau în principal localnicilor se confruntă acum cu dificultăți. Atunci când vizitatorii încearcă să recreeze fotografiile văzute online, ei interacționează „foarte superficial” cu orașul, spune Aurora Pedro Pinto, administratorul Livraria Lello din Porto, Portugalia – prezentată drept „cea mai frumoasă librărie din lume” – care primește 1,2 milioane de vizitatori pe an.

 Ce este cu adevărat supraturismul

De obicei, ne gândim la supraturism ca la mulțimi înghesuite umăr la umăr în interiorul zidurilor Dubrovnikului sau la roiuri de oameni care fac fotografii în jurul Mona Lisei. Dar el este mai bine definit ca o stare – sentimentul din comunitățile locale că au fost degradate, nu ajutate, de turismul de masă, ceea ce le determină să se întoarcă împotriva lui. Vânzătorii tradiționali de mâncare dispar, iar magazinele alimentare se transformă în tarabe cu suveniruri sau în locuri unde, inexplicabil, ți se fotografiază irisul.

Apar gelaterii fără concepte la fiecare colț. TikTok poate face ca o trattorie locală să devină celebră peste noapte, atrăgând cozi interminabile de turiști și alungând clienții locali. Creșterea achizițiilor de locuințe destinate Airbnb poate face ca o clădire de apartamente să semene mai degrabă cu un hotel. Când Instagram a amplificat traficul către Livraria Lello, atât de mulți oameni au vrut să viziteze librăria – doar pentru a face o poză scării spiralate care o traversează – încât clienților le era dificil și să răsfoiască o carte acolo.

Potrivit librăriei, în 2015, mai puțin de 10% dintre vizitatori cumpărau o carte. La Paris, librăria Shakespeare and Company a Sylviei Whitman avea odinioară o medie de aproximativ 30 de vizitatori pe zi. Clienții fideli mâncau prăjituri cu librarii și discutau despre romane. Astăzi, magazinul fotogenic primește între 2.000 și 3.000 de vizitatori zilnic, în mare parte datorită popularității sale pe rețelele sociale. Whitman este îngrijorată de experiența clienților. „Nu te poți aștepta la o interacțiune autentică și relaxată cu cineva care a avut de-a face cu 2.000 de oameni într-o singură zi”, spune ea. În final, toate acestea erodează răbdarea locuitorilor. Vara trecută au avut loc proteste antiturism în aproape toate marile orașe europene; la Barcelona s-a întâmplat celebrul protest în cadrul căruia turiștii au fost stropiți cu pistoale cu apă. Însă soluțiile sunt complexe și extrem de specifice fiecărui loc. Și nu funcționează întotdeauna.

•            Potrivit unei analize publicate de Bloomberg, pe 20 ianuarie, Organizația Națiunilor Unite a anunțat că fluxul de turiști internaționali a atins 1,52 miliarde în 2025, cu aproape 4% mai mult decât recordul pre-pandemic din 2019. Mai mult de jumătate dintre acest volum a avut loc în Europa.

În condițiile în care orașele se clatină deja sub presiunea turismului, unele caută soluții pentru a-l face mai sustenabil. A taxa turiștii cu 50% în plus pentru un croque monsieur poate să fie o parte din soluție, nu neapărat o escrocherie.

Încă din 2015, Livraria Lello a introdus un bilet de intrare de 10 euro (11,50 dolari), deductibil la achiziția unei cărți. Rezultatul? Majoritatea celor 1,2 milioane de vizitatori din 2025 au cumpărat cărți, iar librăria este acum profitabilă. Cu toate acestea, spațiul rămâne aglomerat de oameni care pozează și fotografiază, iar gestionarea mulțimilor este în continuare o problemă. „Problema nu este că sunt prea mulți turiști. Problema este lipsa profunzimii culturale.” Creșterea prețurilor sau limitarea accesului pot ajuta la gestionarea cererii și ofertei, dar nu fac neapărat experiența mai plăcută – iar în unele cazuri pot chiar amplifica interesul. „Transmiți mesajul că acest loc trebuie să fie cu adevărat valoros, iar întotdeauna există oameni care își permit”, spune Noel B. Salazar, antropolog și profesor la KU Leuven din Belgia. Salazar observă că majorarea prețurilor nu a făcut decât să intensifice interesul pentru craterul Ngorongoro din Tanzania. La Veneția, o taxă simbolică de acces a avut un impact redus asupra fluxului de vizitatori, în timp ce în regatul himalayan Bhutan, taxele zilnice de peste 100 de dolari de persoană au menținut turismul la un nivel gestionabil, dar accesibil doar celor care își permit. O modalitate de a reduce volumele de turiști ar fi creșterea și mai accentuată a tarifelor aeriene – deja în urcare. Însă acest lucru ar afecta în mod disproporționat persoanele care zboară rar, în timp ce cei cu venituri mari ar fi doar ușor descurajați. „Comportamentul problematic aparține călătorilor ultrafrecvenți”, spune Alex Chapman, economist senior la New Economics Foundation, un think tank din Marea Britanie. „50% din toate zborurile sunt efectuate de 1% din populație.” Ca urmare, orice efort de a crește costurile zborurilor este perceput „ca un atac asupra unei familii care își permite oricum o singură vacanță pe an”, spune el.

Experții afirmă că oferirea de tarife reduse pentru rezidenți este o metodă mai sustenabilă de a construi bunăvoință. Shakespeare and Company a început să ofere carduri de acces autorilor locali, care pot sări peste coadă. Taiwan oferă reduceri la servicii precum transportul pentru cei care dețin carduri de rezident. New York oferă acces gratuit sau „plătești cât dorești” localnicilor la multe dintre marile sale muzee. Rezidenții se bucură de acest privilegiu, iar resentimentele față de turiști sunt minime.

Unele locuri pot restricționa fizic accesul, precum Machu Picchu în Peru sau Dubrovnik în Croația. Succesul serialului HBO Game of Thrones în anii 2010 a atras valuri de vizitatori la Dubrovnik; orașul fortificat, care găzduiește aproximativ 1.500 de locuitori, a ajuns să fie invadat de până la 10.000 de vizitatori pe zi. Pe măsură ce rezidenții au început să plece, Dubrovnik a limitat sosirile navelor de croazieră la două pe zi în 2019, debarcând mai puțin de 5.000 de pasageri, și monitorizează acum densitatea mulțimilor în timp real. Din 2026, numărul zilnic de vizitatori în orașul vechi va fi plafonat, iar grupurile vor avea nevoie de bilete cu interval orar. Orașele fără ziduri, precum Barcelona, Santorini, Praga sau Roma, vor avea dificultăți în a controla numărul de vizitatori.

Tactici de dispersie

Cel mai des întâlnit termen în dezbaterea despre supraturism este „dispersia”. Nimeni nu își dorește mai puțin turism; ceea ce se dorește este un turism mai puțin concentrat. Unele soluții de dispersie au arătat deja semne timpurii de îmbunătățire a situației atât pentru rezidenți, cât și pentru turiști. În Insulele Feroe, unde turismul reprezintă 3% din PIB, autoritățile au colaborat cu localnicii pentru a introduce locurile lor preferate în sistemele de navigație ale mașinilor închiriate. Micul arhipelag a privit cu prudență ce s-a întâmplat în Islanda, unde densitatea turismului a amenințat modul în care localnicii percep industria. Vizitatorii care au ales programul de navigație au fost direcționați către locuri noi și mai puțin frecventate și au avut sentimentul că trăiesc acea experiență „locală” atât de dorită. Rezidenții îi găzduiesc adesea pe turiști la cină, răspândind beneficiile economice dincolo de restaurante, direct în gospodării. „Nu este o soluție să spui pur și simplu: «Plecați»”, spune Rachel Fu, profesor de turism, ospitalitate și managementul evenimentelor la Universitatea din Florida. „Avem nevoie de soluții inteligente, pentru că depindem de turism.” Tehnologia a catalizat supraturismul, dar ar putea fi și singurul instrument suficient de puternic pentru a-l combate. În 2021, Veneția a anunțat că va încerca să folosească camere și senzori pentru a monitoriza fluxul de turiști prin oraș. Ideea de a avertiza activ vizitatorii atunci când anumite zone sunt supraaglomerate este populară printre cercetători (deși dificil de acceptat din motive de confidențialitate). Temperatura corpului sau geofencingul ar putea, de asemenea, declanșa alerte care să recomande revenirea într-un moment mai puțin aglomerat. „Este un sistem sănătos să le spui vizitatorilor: «Este supraaglomerat. Nu vei avea experiența bună pe care te aștepți să o ai»”, spune Fu. Inteligența artificială este, de asemenea, populară în rândul cercetătorilor pentru potențialul său de a direcționa oamenii către zone mai puțin aglomerate. În loc să concentreze vizitatorii pe un număr limitat de „cele mai mari hituri”, AI – tot mai des folosită pentru planificarea călătoriilor – ar putea avertiza că Domul din Florența, în plină vară, s-ar putea să nu fie o experiență grozavă.

Problema inegalității

Supraturismul este cel mai periculos atunci când beneficiile economice nu sunt resimțite la nivel local. În Spania, unde numărul de turiști a crescut cu 80% din 2010, salariile reale au scăzut cu 4% în aceeași perioadă, cu un tablou similar în sectorul ospitalității. Concentrarea exclusivă pe mulțimi „ratează motivul fundamental pentru care unele comunități sunt atât de frustrate”, spune Chapman. Salariile stagnante și creșterea rapidă a prețurilor locuințelor au dus rapid la resentimente față de turiști în marile orașe. Orașele populare pentru croaziere văd zilnic mii de oameni debarcând, dar acești turiști nu stau la hoteluri și sunt adesea direcționați către doar câteva restaurante aprobate. Multe orașe restricționează acum escalele navelor de croazieră sau dimensiunea vaselor, pentru a proteja „atmosfera” locală. Unii experți sugerează că naționalizarea rezervărilor hoteliere ar putea ajuta, întrucât giganți globali precum Booking.com rețin procente consistente din veniturile hotelurilor, reducând beneficiile pentru comunitățile locale. „Este nevoie de voință politică pentru a acționa”, spune Sara Dolnicar, profesor de turism la University of Queensland Business School. „Care este rostul turismului dacă toate beneficiile economice ajung la un agent de turism sau la un conglomerat internațional?” Într-un comunicat, Booking.com a declarat că platforma sa „are potențialul de a ajuta la dispersarea turismului și de a permite călătorilor să descopere proprietăți partenere în destinații mai puțin cunoscute”. Compania obține profit doar atunci când se realizează o rezervare plătită, a spus un purtător de cuvânt.

Airbnb a devenit țapul ispășitor corporatist al dezbaterii despre supraturism. Barcelona elimină treptat închirierile turistice pentru a combate criza accesibilității locuințelor și a interzis Airbnb. Însă problema este mai nuanțată: Airbnburile pot fi mai ieftine decât hotelurile, chiar dacă popularitatea – și profitabilitatea – platformei reduce fondul locativ. Airbnb susține că ar putea ajuta, de asemenea, la direcționarea oamenilor în afara cartierelor hoteliere majore, către zone mai rurale, unde hotelurile sunt rare. Experții spun că sunt de acord – dacă Airbnb s-ar întoarce la modelul său original, permițând vizitatorilor să închirieze pentru perioade scurte locuințe principale, nu să acționeze ca agent de închiriere pentru apartamente goale. Compania afirmă că nu are planuri de a schimba direcția, chiar dacă tot mai multe orașe îi vizează operațiunile.

Cum poate fi schimbat comportamentul turiștilor

Oricât s-ar plânge unele locuri de prea mult turism, economiile lor depind de acesta. „Problema nu este că sunt prea mulți turiști”, spune Salazar. „Problema este că sunt prea mulți turiști în orașe.”

Orașele sunt pline de atracții aparent de neratat. Nimeni nu vrea să rateze locul văzut pe TikTok sau destinația de pe lista de dorințe – chiar dacă există riscul să nu se bucure de experiență. Există puține șanse de a-i convinge pe fanii serialului Emily in Paris că zona rurală a Franței ar putea fi la fel de fermecătoare ca Le Marais, că Barcelona este minunată iarna sau că Bulgaria are podgorii fermecătoare, la fel ca Toscana.

•            Soluții radicale precum monitorizarea, reducerea numărului de zboruri, creșterea costurilor vizelor sau chiar taxarea accesului ar putea fi singurele răspunsuri.

Tarifele și mai mari sunt probabil inevitabile. Cu excepția cazului în care turiștii își schimbă singuri comportamentul.

În același timp, viralitatea din social media ar putea fi cea mai bună șansă de a încuraja oamenii să viziteze locuri despre care nu au auzit niciodată. Pitorescul oraș olandez Giethoorn – cu o populație de 2.600 de locuitori – a explodat pe WeChat la mijlocul anilor 2010 datorită canalelor sale frumoase. Astăzi, primește anual un număr imens de turiști chinezi. Popularitatea sa în China a remodelat rapid industria turistică locală, dar și sentimentele unor rezidenți față de amploarea turismului în satul de basm. „Schimbarea comportamentului călătorilor este notoriu dificilă”, spune Dolnicar, care a petrecut decenii cercetând cum pot fi determinați oaspeții hotelurilor să refolosească prosoapele – o problemă faimos de greu de rezolvat. Spre disperarea economiștilor, oamenii își lasă raționalitatea acasă atunci când pleacă în vacanță, indiferent câte mesaje politicoase văd în camerele de hotel. „Se află într-un context hedonic”, adaugă Dolnicar. „Am făcut zece ani de cercetare despre ce îi face pe oameni să se comporte mai sustenabil și, de fiecare dată, când încercăm să apelăm la rațiune, aceasta nu funcționează în vacanță.”

Soluțiile trebuie identificate urgent, deoarece orașele sunt deja suprasolicitate fizic, iar economiile locale sunt sub presiune. Și totuși, aglomerația actuală este cauzată de un număr relativ mic de oameni. „Doar 2-4% din populația lumii zboară internațional într-un an; majoritatea omenirii nu o face niciodată”, spune Gössling. În unele părți ale lumii aflate în plină dezvoltare, centrele urbane dense nu sunt nici neobișnuite, nici indezirabile. În Europa, însă, care se revoltă împotriva piețelor supraaglomerate, orașele trebuie să se pregătească pentru mai mult. „O clasă de mijloc globală în creștere, care își permite călătorii internaționale, aduce mai mulți oameni în aceleași locuri”, spune Gössling. „Există un singur Paris și o singură Veneție.”

Un lucru asupra căruia cercetătorii sunt de acord este că, odată ce supraturismul și supraaglomerarea s-au instalat într-un oraș, este foarte greu să fie inversată direcția. Soluții radicale precum monitorizarea, reducerea numărului de zboruri, creșterea costurilor vizelor sau chiar taxarea accesului ar putea fi singurele răspunsuri. Tarifele și mai mari sunt probabil inevitabile. Cu excepția cazului în care turiștii își schimbă singuri comportamentul. „Mulți oameni din turism, și din societate în general, sunt concentrați pe creștere”, spune Shirley Nieuwland, fondatoarea Paradise Found, o firmă de consultanță în turism sustenabil. Nieuwland crede că, odată ce un loc este descoperit, este curând „pierdut”, pe măsură ce mulțimile și gelateriile îi distrug inevitabil magia. Ce-ar fi dacă am călători mai lent, se întreabă ea, puțin mai scump, puțin mai atent? Nieuwland găsește speranță în faptul că multe regiuni în curs de dezvoltare se concentrează pe turismul sustenabil. „Unele destinații se gândesc, chiar înainte de a deveni populare, la ce își doresc de la turism”, spune ea. „Asta te ajută să previi momentul în care devine prea mult – sau prea târziu.” 

Traducere și adaptare: Oana Ioniță