”Tigrul Europei“ se împiedică în ruinele infrastructurii

Creșterea economică anualizată de 5,7% consemnată în trimestrul al doilea consolidează poziția României de ”Tigru al Europei“, fiind de departe cea mai puternică din blocul comunitar. La fel și performanțele – statistice – din primul semestru.

Majoritatea sectoarelor economice au avut creșteri de două cifre, ca în anii de boom 2007-2008, în primul semestru din acest an, cele mai puternice avansuri fiind consemnate la construcțiile rezidențiale (+61%), înmatriculările auto (+54,4%) și comerțul online (+29,1%).

Salariul real a crescut cu 13,6%, pe fondul unei evoluții deocamdată suportabile a prețurilor (+0,9% pe medie), dar și al unui deficit tot mai acut de forță de muncă, iar afacerile companiilor au crescut cu peste 10% în toate domeniile care participă la formarea Produsului Intern Brut.

Aceste plusuri au generat resurse pentru ca românii – populație și firme – să ridice din nou cotele cererii la maxime istorice. Industria a început să ”prindă“ această cerere, astfel că producțiile au crescut cu 8% pe medie și cu peste 10% în ramurile în care se fabrică bunuri de larg consum și de folosință îndelungată, fenomen nemaiîntâlnit în anii postcriză, timp în care comenzile pentru producțiile viitoare au avansat și ele cu peste 11%. Iar unde se dezvoltă industria se dezvoltă și serviciile (+11% la cele prestate populației, respectiv +13,3% la cele prestate întreprinderilor), dar și transporturile (+13,8%).

Cu toate aceste creșteri, economia internă n-a reușit să țină pasul cu nevoile de consum, ca dovadă că importurile per ansamblu au crescut cu 12,4% în primul semestru, la 36,7 miliarde de euro, importurile de alimente atingând un nou record istoric de 3,2 miliarde de euro.

Toate aceste statistici au mai fost întâlnite (unele, chiar în măsuri mai mici) în anii 2007-2008, când economia creștea cu peste 7%. Care e diferența față de acea perioadă, de ce nu avem și acum creștere economică de peste 7%? |n primul rând pentru că, pe atunci, la creșterea Produsului Intern Brut contribuiau și investițiile, lucru care se reflecta în formarea brută de capital și în atragerea de capitaluri străine, dar mai ales în construcții. Acum, în primul semestru din 2017, avem o scădere cu 19% la investițiile publice (arată datele privind execuția bugetului de stat la șase luni, raportate de Ministerul Finanțelor) și o scădere cu 13,4% a investițiilor străine (arată datele Băncii Naționale). Dar mai ales în construcții avem o scădere, de 7,2% per ansamblu și de – atenție – 26,6% la lucrările inginerești. Adică la lucrările de infrastructură.

De menționat că, în premieră istorică, banii trimiși acasă de românii (persoane fizice) plecați la muncă în străinătate au fost mai puțini decât banii alocați de firme, ca investiții străine. |n al doilea rând, balanța importuri/exporturi (numită ”export net“ în termenii statisticilor privind PIB-ul) este negativă și se adâncește tot mai mult în teritoriul minusurilor. |n primul semestru din acest an, când importurile au crescut cu 12,4%, exporturile au avansat doar cu 9,6%, lucru care frânează serios creșterea mediei generale a economiei.

Deocamdată, INS nu a raportat și evoluția detaliată pe ramuri a Produsului Intern Brut, astfel că nu avem date despre mersul agriculturii. Dar dacă ne ghidăm după mersul sectoarelor profilate pe produse agroalimentare, le putem da dreptate specialiștilor care spun că 2017 este unul dintre cei mai buni ani agricoli de după Revoluție, însă putem anticipa că acest lucru nu va contribui substanțial la creșterea PIB: producția industriei alimentare a stagnat (+0,5%), iar comerțul angro al produselor agricole brute a scăzut cu 6,4%.

Creșterile de 3,5% la comerțul alimentar cu amănuntul și de 7,9% la cel cu ridicata au fost susținute mai mult de importuri, pentru că – după cum se știe deja prea bine în rândurile specialiștilor – România se hrănește mai mult din import în prima parte a anului, respectiv din producția autohtonă în a doua parte a anului. Se întâmplă așa pentru că nu dispunem de capacități suficiente de depozitare și conservare sau, cu alte cuvinte, stăm prost și la infrastructura agricolă.

Stăm prost la aproape toate categoriile de infrastructură (mai puțin la cea informatică, unde ne numărăm chiar printre campionii mondiali) și reducem investițiile exact acolo și atunci când e mai mare necesitatea, astfel că este chiar surprinzătoare creșterea economică de 5,8% în aceste condiții precare. Nu e surprinzător, în schimb, că ”Tigrul Europei“, în loc să salte cu peste 7% ca în anii săi de glorie, avansează timid, cu mai puțin de 6%, împiedicându-se în ruinele infrastructurii.