ThyssenKrupp lasă industria oțelului pentru înalta tehnologie

HEINRICH HIESINGER, 52 ani, este director general al ThyssenKrupp de mai bine de un an. Ar fi de așteptat ca, în această perioadă, ceilalți membri ai conducerii să se fi familiarizat cu modul în care gândește acesta. Hiesinger reușește, însă, să-i surprindă și câteodată să-i șocheze chiar, scrie publicația germană Der Spiegel.

Recent, 250 de directori ThyssenKrupp s-au întâlnit la sediul companiei, în orașul german Essen. Board-ul voia să discute cu aceștia modul în care poate fi depășită cel mai bine actuala criză și în ce direcție se află viitorul.

În cadrul întâlnirii, Hiesinger a prezentat un grafic dominat de cuvintele “30 de procente”, viziunea sa despre partea din afacerile companiei care trebuie să rămână în zona producției de oțel. Directorul general vrea să transforme ThyssenKrupp într-un conglomerat tehnologic în care să domine activități din alte domenii decât oțelul, precum lifturi, rafinării, nave, utilaje și componente auto.

“În viitor, vom munci mai puțin și vom gândi mai mult”, a declarat Hiesinger în fața sutelor de directori ai companiei. Mulți dintre directorii ThyssenKrupp înțeleg că schimbarea anunțată de Hiesinger este necesară pentru supraviețuirea companiei. Dar la nivel emoțional, este mai greu de acceptat, scrie Der Spiegel. ThyssenKrupp trebuie să renunțe la producția de oțel, cel puțin parțial, și trebuie să facă acest lucru repede. Anul trecut, afacerile cu oțel au generat pierderi de 1,8 miliarde de euro, reprezentând o parte importantă a datoriilor de circa 6 miliarde de euro acumulate de companie.

Predecesorul lui Heisinger, Ekkehard Schulz, a construit două noi combinate de producție a oțelului, unul în Brazilia și un altul în SUA, în încercarea de a catapulta ThyssenKrupp la același nivel cu liderii industriei mondiale. Ulterior, aceasta s-a dovedit cea mai proastă investiție din istoria recentă a companiei.

Managementul defectuos la mai multe niveluri a triplat costul proiectului, estimat inițial la 3 miliarde de euro. Hiesinger nu a rămas cu altă opțiune decât să vândă cele două combinate în pierdere.
Ofertele inițiale au variat între 3 miliarde de euro și 5 miliarde de euro, însă vor trece mai multe luni înainte să fie definitivate tranzacțiile. O nouă complicație ar fi că fiecare dintre eventualii cumpărători vrea doar achiziția unui singur combinat. Deoarece cele două facilități de producție au fost proiectate să lucreze în tandem și să se aprovizioneze reciproc, posibilii cumpărători va trebui să se înțeleagă întâi cum vor coopera în viitor.

Vânzarea diviziei de oțel inoxidabil către rivalul finlandez Outokumpu s-a dovedit, de asemenea, mai complicată decât se anticipa. Cele două companii au încheiat o înțelegere în ianuarie, dar ThyssenKrupp nu a încasat, încă, suma de 2,7 miliarde de euro din cauza unei plângeri antitrust depusă la Comisia Europeană.

ÎN NOU MOD DE A GÂNDI. Această situație îl lasă pe Hiesinger în fața uneia dintre cele mai dificile misiuni din industria germană. Renunțarea la o mare parte din afacerile cu oțel nu este simplă. În același timp, ThyssenKrupp nu are suficiente resurse financiare pentru a cumpăra noi companii și a se extinde în alte domenii.

Există o cauză clară în spatele acestor probleme: o corporație de miliarde de euro a fost condusă ca o companie de familie. Deciziile importante erau luate, de obicei, de numai trei persoane care se consultau reciproc: Berthold Beitz, 99 ani, reprezentant al Fundației Krupp, cu o participație de peste 25% la companie; Gerhard Cromme, 69 ani, șeful consiliului de supraveghere, și fostul director general Ekkehard Schulz, 71 de ani.