Terapia prin lectură. Ne poate face cititul mai fericiți?

Avem zeci de mii de formule farmaceutice, de tonice, de siropuri și mai știu eu ce – dar nu s-a gândit nimeni să folosească tehnic această colosală energie sufletească, latentă în cărți. Literatura poate însemna un stimulent uriaș. Cunosc cel puțin o duzină de tineri care și-au întărit sufletele zdrențuite de adolescență prin lectura Un om sfârșit al lui Papini“, scria Mircea Eliade în 1939 în cartea sa Fragmentarium.

Cititul este unul dintre cele mai vechi obiceiuri de pe pământ, obicei solitar pe care-l practicăm și în prezent. Prin intermediul lecturii ne îmbogățim cunoștințele, ne lărgim orizonturile și putem experimenta situații la care nu am fi avut acces altfel. „Literatura este cel mai grozav simulator al realității, este o mașinărie care te pune în mai multe situații decât ai putea trăi vreodată“, spune Alain de Botton, filosof și fondator al companiei School of Life. Însă, pe lângă acest fapt, cărțile mai au și o valoare de vindecare, valoare pe care mai mulți dintre noi o bănuiam, dar de care nu eram siguri. „Biblioterapia este, în sensul strict, terapie prin lectură. Dar ea nu se rezumă doar la asta“, spune Cristina Drăgulin, jurnalist și psiholog clinician specialist, care practică și promovează biblioterapia pe site-ul său stroke.ro.

Cristina Drăgulin este una dintre persoanele din România care ghidează cititorii printre numeroasele titluri de pe piață. O navigare nu foarte ușoară având în vedere faptul că o carte este publicată la fiecare 30 de secunde, potrivit School of Life, o companie care oferă și un serviciu de biblioterapie. De cele mai multe ori, oamenii se folosesc de criterii personale în alegerea cărților pentru lectură (recomandările prietenilor sau preferința pentru anumite genuri literare). „Biblioterapeutul, care este preocupat de psihologia cititorului, poate fi un ghid în clarificarea și prioritizarea acestor criterii personale în selecția cărților“, explică Drăgulin. Alain de Botton, într-o înregistrare prin care își motivează demersul de a face din lectură o cale spre vindecare, spunea că „tindem să tratăm lectura, literatura ca pe o distracție, ca pe ceva cu care ne pierdem timpul la plajă, însă este mult mai mult decât atât. Este o formă de terapie, în sensul lărgit, ar trebui să învățăm să tratăm lectura la fel cum medicii folosesc medicamentele, ca pe ceva pe care să-l prescriem pentru anumite probleme sau suferințe. Este o unealtă care ne ajută să trăim și să murim cu ceva mai multă înțelepciune, bunătate și pace interioară“. Psihoterapeutul Bogdan Lucaciu spune că “chiar dacă nu e terapie propriu zisă, are o parte din caracteristicile ei: ”pacientului” i se dau ”remedii”, există un îndrumător (terapeut) și se așteaptă o modificare în bine a individului.”

Fiecare dintre noi avem nevoi și dorințe diferite, personalități unice și gusturi diferite. Topurile de cărți și listele de lecturi sunt prezente peste tot, dar asta nu înseamnă că acele cărți sunt potrivite pentru toată lumea: „Biblioterapia cuprinde un ansamblu de tehnici care să-i ajute pe oameni să descopere cărțile potrivite lor și să învețe să le selecteze eficient pentru ei înșiși. Scopul biblioterapiei nu este doar să recomande cărți, ci mai degrabă de a-i învăța pe cititori să se cunoască îndeajuns de bine pentru a ști să găsească titlurile necesare lor“, afirmă Drăgulin. Vă  veți întreba de ce ați avea nevoie de un biblioterapeut care să vă spună ce să citiți. Răspunsul este legat de profilul psihologic al fiecărei persoane, pe care biblioterapeutul îl analizează și îl folosește ca suport în strategia pe care o va aborda. „Au venit la mine oameni care mi-au spus că sunt prinși într-o rutină la muncă, că sunt deprimați de relația actuală sau că au suferit o pierdere ireparabilă și caută o alinare“, a declarat Ella Berthoud, biblioterapeut în cadrul School of Life. “biblioterapia se pare că a fost considerată eficace în depresii, cu precădere a celor în urma unor pierderi existențiale (doliu, post accident, etc.). Dar această potrivire între situație, persoană și carte e adesea dificil de obținut deliberat, țintit.”, este de părere Lucaciu.

Termenul biblioterapie a apărut pentru prima dată în 1916 într-un articol al publicației „A literary clinic“ în care autorul descria un institut „bibliopatic“ ce era condus de un prieten de-al său numit Bagster. Acesta îi recomanda unui bărbat de vârstă mijlocie cu „opinii parțial osificate“ să citească mai multe romane, însă nu povești plăcute care să-l facă să uite de cotidian, ci povești dramatice, pătrunzătoare, usturătoare, se arată într-un articol din The New Yorker. De asemenea, după Primul Război Mondial, soldaților traumatizați li se prescria o listă de lecturi pentru a-i ajuta să se confrunte cu realitatea. „Trebuie ținut cont de faptul că, indiferent de situație, cărțile nu ne vor oferi soluții pe tavă, însă ele ne pot inspira să căutăm propriile soluții la probleme cu care ne confruntăm“, punctează Drăgulin.

„Am avut un client care era îngrijorat că nu poate avea grijă de bebelușul lui. I-am recomandat cartea Room Temperature de Nicholson Baker, al cărei subiect vizează un bărbat care-și hrănește bebelușul cu biberonul și contemplă noțiunea de tată. I-am recomandat, desigur, și Să ucizi o pasăre cântătoare, deoarece Atticus Finch este figura ideală a tatălui în literatură“, a spus Berthoud.