Temă pentru tehnocrați

Sincer, nu vi se pare că tehnocrații sunt un pic demotivați, lipsiți de un țel?Mă rog, un obiectiv par să aibă, acela de a nu supăra, sub nicio formă, partidele, dar nu știu dacă oamenii aceia care au manifestat cu ceva vreme în urmă au cerut așa ceva. Așa că, chiar dacă mandatul actualului cabinet nu se va întinde pe mai mult de un an, tot ar avea timp să meșterească unele chestiuni. De exemplu, să pună temelia bunăstării românilor. A tuturor românilor.

Să explic: una dintre caracteristicile aparte ale crizei a fost și este decimarea clasei de mijloc. Orice manual de economie vă va spune că medicul, avocatul, profesorul sau inginerul sunt componentele fundamentale ale unei economii sănătoase, asigurând consum, taxe, corectitudine, dezvoltare. Or în ultima perioadă am văzut din ce în ce mai multe studii care indică o scădere masivă a clasei de mijloc.
Cel mai recent studiu este realizat de Pew Research și indică faptul că, după mai bine de patru decenii în care a deținut majoritatea, clasa de mijloc din Statele Unite a fost depășită de săraci și de bogați. În cifre este așa: în 1971, 80 de milioane de americani erau în clasa de mijloc, și doar 51 de milioane erau săraci și foarte bogați. În 2015, 120 de milioane de americani erau clasă de mijloc, în timp de 121,3 milioane erau fie săraci, fie bogați (practic, numărul săracilor s-a dublat, iar cel al bogaților a crescut de 2,5 ori). Americanii din clasa de mijloc reprezintă acum doar 49,9% din populație, față de 61% în 1971.

În Japonia, unde înainte de criză în jur de 90% din populație avea un nivel de trai rezonabil și exista o clasă de mijloc puternică, se înregistrează o creștere a ratei de sărăcie, iar un japonez din cinci a pierdut 50% din venitul de dinaintea crizei. Portugalia are una dintre cele mai mari rate ale inegalității din spațiul occidental, urmată de Italia, Gracia sau Spania – taman țările care s-au aflat permanent pe „lista neagră“ a crizei. Dar inegalitatea a crescut și în țările nordice, în Suedia, Norvegia sau Finlanda.

Și mai trebuie să rețineți un singur lucru: fiecare dolar suplimentar adăugat unui salariu redus înseamnă 1,21 dolari în plus pentru economia reală, în timp ce un dolar ajuns în contul unui ins cu venituri mari înseamnă doar 39 de cenți în plus la PIB.
Despre clasa de mijloc din România nu știu dacă are rost să vorbim, am văzut calcule care arată că reprezintă cam 8 procente din populație. Mai bine de 80% din angajați au salarii cuprinse între cel minim pe economie și nivelul salariului mediu pe economie, și doar 4% au salarii lunare mai mari de 1.000 de euro.

Așa că dacă aș fi un tehnocrat, la asta m-aș gândi: cum să fac, ce inițiative, ce legi, ce măsuri economice să iau pentru ca angajații să câștige mai mult, iar economiștii să rămână fără marota aceea enervantă cu productivitatea redusă. Cum să tehnocrățesc eu ca să fac să fie mai mult IT-iși, mai mulți antreprenori, mai mulți licențiați, mai mulți ingineri, mai mulți mecanici și mai mulți meseriași de orice fel vor fi fiind ei, și cum toți aceștia să aibă de lucru. Oamenii să nu lucreze „pe 2 lei“, pentru că asta fac de 25 de ani, la propriu sau la figurat, ci să lucreze pe 20.000 de lei.

Nu este o ironie.  Alții au făcut așa, și o să dau exemplul unui stat cu care, în mândria noastră balcanică, nu ne-am compara, cu India. Bangalore este un oraș al tehnologiei, un Silicon Valley cu o economie de 9 miliarde de dolari și cu 10.000 de milionari. Dar bazele acestui Bangalore au fost puse de liderii politici ai statului indian Karnataka, în anii ‘70, pe vremea când lumii occidentale softurile și callcenter-urile indiene îi spuneau prea puțin. Dar oamenii aceia au luat terenuri, au construit, au făcut școli, au educat, au legiferat. Habar n-am dacă le-a spus cineva tehnocrați.

Cam asta e.

Vă urez din partea redacției Business Magazin un an plin de satisfacții, de reușite și de câștiguri. Și vă îndemn să citiți presa de business și să folosiți și să colaborați cu presa de business. La Mulți Ani!

Ilustrez cu „Ziaristul“, așa cum l-a văzut Victor Perelman.