Taxa bancară, PSD-ul și întregul Guvern, desființate de presa internațională. „Dovedește perspective foarte limitate, până în pragul stupidității”

În uiltimul deceniu, taxele bancare s-au răspândit gradual în țările emergente din Europa. Ungaria a deschis drumul în 2010, când noul guvern Fidesz al lui Viktor Orban, a implementat o taxă pe activele din sector. Slovacia a introdus o astfel de taxă doi ani mai târziu, urmată de Polonia în 2016, scrie Lucy Fitzgeorge-Parker, editor senior în cadrul Euromoney pentru economiile emergente.

Dacă aceste taxe sunt sau nu un răspuns justificat la greșelile din sector sau doar o justificare pentru încasările la buget, este o întrebare la care încearcă să răspundă atât economiștii cât și jurnaliștii economici.

Însă un lucru este clar, în timp ce taxele pe active pun stăpânire pe sectorul bancar, cea mai inadecvată fundamental este cea introdusă în România la data de 1 ianuarie, potrivit Euromoney.

Lucy Fitzgeorge-Parker notează că noua taxă s-a născut din „mințile Partidului Social Democrat (PSD), partid care a arătat un entuziasm în creștere pentru mișcările populiste”, încă de când a câștigat alegerile parlamentare la sfârșitul anului 2016.

La anunțarea acestei taxe în data de 18 decembrie, ca parte a unui pachet fiscal mai amplu care introduce taxe și pentru companiile din energie și din telecom, ministrul de Finanțe, Eugen Teodorovici a numit-o „taxa pe lăcomie”.

Teodorovici a susținut atunci că băncile fac un profit mult prea ridicat și mențin ratele dobânzilor la un nivel ridicat în mod intențional.

Pentru a contracara ceea ce susține el că dovedește lăcomia băncilor, acestea urmează a fi taxate în funcție de nivelul ROBOR – dobânda de pe piața interbancară locală.

„Această retorică împotriva băncilor nu este ceva nou pentru PSD. Liderii partidului au lovit în bănci cu regularitate în ultimii doi ani”, scrie Euromoney.

Ea explică modul în care creșterea ROBOR-ului este legată de creșterea inflației – care a crescut datorită politicii de cheltuieli a guvernului PSD.

Teodorovici a motivat „lăcomia” băncilor citând un raport al Autorității Bancare Europene care arată că băncile din România au avut un randament al profitului de 21% în prima jumătate a anului trecut, de trei ori peste media din UE.

Euromoney notează că aceste cifre sunt neadevărate. Pentru început, cifra citată se aplică doar pentru primele trei bănci din sector, media pe țară fiind de 15,7%.

Mai important, perioada luată în calcul a reprezentat una ieșită din comun, irepetabilă, în ontextul în care băncile din România au ieșit în sfârșit din restructurările de după criză și au reușit să își reducă masiv nivelul provizioanelor.

Între 2009 și 2014 sectorul s-a chinuit să rămână pe linia de plutire, profiturile nefiind nici măcar în vizorul multor jucători din industrie.

În 2015, randamentul la capital a început să își revină, însă băncile locale au anunțat că țintesc un nivel de 12-13% drept obiectiv pe termen lung.

Grupul austriac Erste a plătit 3,75 miliarde euro pentru BCR în 2005, liderul pieței în topul după active, pentru ca mai apoi să încerce timp de un deceniu să gestioneze pierderile masive generate de deteriorare portofoliului achiziționat, încât mare parte din creditele nesustenabile acordate companiilor erau către sectorul public.

„Taxa bancară nu este doar nedreaptă, însă dovedește perspective foarte limitate, până în pragul stupidității. În ultimii ani, România a devenit o piață importantă pentru grupurile bancare regionale din Europa emergentă, datorită unui grad redus de incluziune financiară, combinat cu o creștere economică puternică. Dacă acești investitori vor fi fericiți să aloce capital urgent către o țară a cărei lideri nu au niciun interes aparent în susținerea sectorului financiar, sau în a înțelege rolul acestuia în dezvoltarea economică, reprezintă o altă problemă”, scrie Lucy Fitzgeorge-Parker.