Țara lui “păstrează chitanța cu ce ai plătit, că s-ar putea să-ți vină acasă amendă că n-ai plătit” nu poate fi reformată. Trebuie distrusă și reconstuită

Sediul Fiscului de sector (6) s-a mutat într-un mall. “Distanțarea socială” face și mai complicată așteptarea. Dar aranjarea este șmecherească rău. E o coadă la ghișeurile Fiscului, mai mică, dar coada cea mare, pentru aceeași problemă cu Fiscul, este în parcarea mall-ului. Da, coada la Fisc – acolo unde plătești dările/amenzile către stat, amenzi ce curg gârlă în aceste zile – este, la sectorul șase din București, în garajul unui centru comercial, într-un aer infect, plin de noxele mașinilor și fără lumină, aproape. Ca să știe contribuabilul unde îi este lungul nasului.

Tii-tii, mașinile care intră, tii-tii, mașinile care iesc, pentru că coada s-a lungit, sunt 60 -70 de persoane la coadă, fiecare respectând distanța socială și, iată, coada se face fuior și, în curând, amenință să sugrume parcarea.

După 3 ore, ajungi în fața ghișeului ca să plătești o datorie către stat de 50 de lei (10,4 euro). Dai să plătești cu un card bancar, pentru că vezi alături de tine un POS. Dar funcționarul/casierul ar prefera să plătești cu bani lichizi: “Nu cred că nu aveți dvs 50 de lei!”

Aia 50 de lei, în bancnota aia maro, roasă de vreme și linsă de mii de dește băgate în gură, acum și cu Covid bonus, este dovada vie a plății, restul e bagabonțeală. Funcționarul o ia, o pune în teanc, frumos, cu capul lui Traian Vuia la capul lui Traian Vuia, cu capul lui Grigorescu la capul lui Grigorescu, fiecare pe căprări, o predă mai departe și, astfel, ziua lui e împlinită. Dar nici așa nu este destul: “Să păstrați chitanța cât mai multă vreme, că poate vă vine acasă că n-ați plătit!”

Adică eu îți dau ție banul în mână, nu prin virament bancar, că ești speriat rău de POS-ul din fața ta, tu îmi ceri de trei ori buletinul ca să te convingi că sunt eu cel care plătește și nu Satana preschimbată în contribuabil și acum îmi zici să păstrez chitanța că s-ar putea să-mi trimiți acasă înștiințare/amendă că n-am plătit?

– “Păi nu v-am dat banii, cum adică n-am plătit”?

– “Da, dar știți cum e!”

Adică să știu cum e, ce? Adică eu să păstrez chitanța un an, ca, dacă-mi vine acasă “înștiințarea” că n-am plătit,  mai merg o tură la Fisc, să stau la coadă în parcare, stau la ghișeu o dimineață întreagă să demonstrez că am plătit, ceea ce am plătit deja? Cu chitanța?

Dacă plătești la podul de la Cernavodă, ești îndemnat să ții chitanța, ca să dovedești că “ai plătit”. Iei o amendă de parcare, trebuie să păstrezi un an chitanța că ai plătit. Am plătit, în aceste luni de  recluziune, întreținerea pentru casa în care stau prin virament bancar. La un moment dat, administratorul nu era el pe deplin lămurit, mi-a cerut “chitanța”. Păi cum să-și dau chitanță? – îți pot arăta cum banii mei s-au dus în contul tău. Dar el voia chitanță. Păi cum să nu vrea un biet om când administrația centrală, din tată-n fiu, dă chitanță și cere chitanța care certifică plata unei chitanțe anteriore? Șeful României nu-i Iohannis, nu-i Orban, e Chitanță-Vodă.

Singura  instituție din România care nu are nevoie de chitanță sau de buletin ca să știe cine ești este Ministerul de Interne. Dați-i un jandarm sau unul polițist doar numele și data nașterii și, în trei minute, vă va spune unde stați, cu cine sunteți însurat/maritat, ce ipotecă bancară aveți și, în curând, și cu cine ați votat ultima oară.

Pentru instituțiile de represiune se găsesc bani de informatizare. Pentru pleavă se constuiesc noi garaje în malluri.