Țara arde și politicienii se ceartă, la aer condiționat, probabil, dar restul lumii suferă și este privată de cele mai elementare lucruri, cum ar fi un drum civilizat cu trenul

În România, marile teme ale zilei sunt criza politică, negocierile pentru noul Guvern și calculele despre deficitul bugetar. Între timp, problemele de zi cu zi rămân aceleași. Nu apar în breaking news și nici în discursurile politicienilor, dar sunt cele care îi însoțesc zilnic pe oameni. Una dintre ele începe în Gara de Nord și continuă, la propriu, pe șine.

Călătoresc des. Nu doar pentru că îmi place și pentru că am multe drumuri personale de făcut, ci pentru că asta presupune meseria de jurnalist. Businessul nu se întâmplă doar în București, iar uneori trenul rămâne cea mai eficientă metodă de a transforma timpul petrecut pe drum în timp de lucru. Cel puțin în teorie, fiindcă pe timp de vară, pe unele dintre rute, este imposibil să muncești.

Într-o duminică, pe 14 iunie, aveam de ajuns la Pitești. Mi-am cumpărat bilet pentru trenul de la ora 13:49. M-am urcat, mi-am găsit locul și, după câteva minute, am realizat că instalația de aer condiționat nu funcționa. În vagon erau peste 30 de grade. L-am întrebat pe conductor dacă problema urma să fie remediată pe traseu. „Nicio șansă. La acesta nu. Poate aveți mai mult noroc în următorul”, mi-a răspuns. Am coborât înainte de plecare și am cumpărat un al doilea bilet. Următorul tren pleca peste aproximativ 40 de minute.

M-am gândit că nu are cum să mi se întâmple din nou.

Statistica însă nu a fost de partea mea și asta poate pentru că statistica este greșită (reprezentanții CFR Călători mi-au spus că doar 4% din cele 1100 de trenuri din circulație nu sunt dotate cu aer condiționat, iar asta înseamnă 44 – practic eu am nimerit două dintre ele în aceeași zi, la interval de 40 de minute….). În al doilea tren era aceeași temperatură sufocantă și aceeași lipsă de aer condiționat. Diferența era că, undeva în apropierea unui panou electric, o instalație curgea continuu, ca o mică fântână arteziană improvizată în interiorul vagonului. Apa se aduna pe podea, în timp ce călătorii încercau să găsească un loc mai respirabil. Peste toate acestea se adăuga o mizerie greu de ignorat și lipsa apei unde ar trebui să existe de fapt – la toaletă. De hârtie igienică sau săpun nici nu vreau să mai vorbesc – nu aveam așteptări atât de ridicate.

CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL