Tânărul de 35 de ani care mișcă Europa de Vest cu TIR-urile românești

Decebal Popescu, directorul general al firmei prahovene de transport Cartrans, începe discuția despre afacerea pe care o conduce făcând referire la stilul antreprenorial de management pe care îl aplică în afacerea ajunsă anul trecut la peste 15 milioane de euro. În 2011, când avea 33 de ani, Popescu a primit funcția de CEO, cu scopul de  a transforma compania „într-o forță a Europei de Est„. Era momentul când inginerul Cristian Preda, proprietarul afacerii și fost fotbalist al echipei Petrolul, a decis să facă pasul înapoi după ce își formase ani buni sub acoperișul propriu noua structură de conducere.

„Patronul sau acționarul majoritar e mult prea puțin implicat, ceea ce în industria noastră e o raritate. Ne vedem doar când avem ceva de vorbit, de regulă o dată la fiecare trei luni.” În piața transportatorilor, afacerile au o puternică amprentă antreprenorială, cele mai multe businessuri fiind începute și apoi conduse chiar de către fondatori. E cazul companiilor Dumagas, deținută și condusă de Mihai Dugăeșescu, Internațional Lazăr, păstorită de Ion Lazăr, Trans Car, afacerea lui Aurel Albu, și, până acum doi ani, Edy Spedition, liderul de atunci al pieței ieșit din mâinile lui Alin Popa, decedat în urma unui accident rutier.

„Multă lume din industrie mă identifică pe mine drept patronul afacerii, dar nu sunt”, spune Decebal Popescu, care admite că nevoia existenței unui management profesionist este vitală după ce afacerea depășește un anumit prag. „Când aveai primul camion și îl umpleai cu fructe și îl duceai la Obor era OK, dar după un anumit nivel trebuie să începi să delegi foarte mult, ceea ce nu e ușor.„ De la un camion în 1994, Cartrans a ajuns la un vârf de 217 camioane în 2007, mult peste cererea din piață din primii ani ai crizei. Pierderile din 2008 ajunseseră la un nivel record de aproape 3 milioane de euro, ceea ce, admite Decebal Popescu, la acea vreme director de transporturi în companie, i-a dus aproape de a pune lacătul pe ușă. Drumul de la marginea prăpastiei la profit a fost mai complicat decât se așteptau managerii obișnuiți cu clienți care îi căutau și comenzi anuale de noi zeci de camioane.

DE LA IT LA TRANSPORTURI. Primul lucru cu care iese în evidență Decebal Popescu este postura. Are aproape doi metri și se mândrește cu trecutul său în care a practicat handbal. A fost coleg de liceu cu Bogdan Padiu, actualul CEO al TeamNet, compania care a informatizat sistemul 112, Inspecția Muncii sau consulatele României, și cu Sebastian Ghiță, fondatorul Asesoft Distribution și în prezent cel mai bogat parlamentar din România. Antreprenoriatul în IT era în Ploieștiul anilor 2000 un magnet pentru tinerii absolvenți de facultate, iar pe acest traseu a mers și Popescu, dovedind un apetit crescut pentru antreprenoriat încă de foarte devreme. Cumpăra componente de calculatoare din București și le asambla în Ploiești: „Eram copii, ne jucam, nu era nu știu ce afacere, dar făceam bani”.

A preferat să rămână în orașul natal – „Nu mi-a plăcut niciodată Bucureștiul” -, iar după calculatoare și-a deschis o firmă care monta apometre în locuințe. După doi ani, a încercat o afacere prin care închiria apartamente în regim hotelier în Capitală, însă a revenit în Ploiești auzind că firma de transporturi Cartrans angaja dispeceri. „Interviurile se făceau direct cu proprietarul. El era tot, de la director general la director de resurse umane. Așa se făceau angajările atunci.„ Își amintește că nu știa nimic despre cum funcționează industria și, ca un nou venit, începuse să observe ce lucruri ar putea funcționa mai bine în companie – „și acum mai am mailurile trimise în 2005 de pe o adresă de Yahoo în care îi scriam proprietarului despre cum am putea promova compania. Partea de marketing era zero„. Erau ani în care compania primea comenzile prin intermediul caselor de expediții, iar transportatorii cu flotă de peste 100 de camioane făceau regulile pe piață, dat fiind că aveau autorizații de circulație pe teritoriul Uniunii Europene, documente care astăzi nu mai sunt necesare – „Eram între primii cinci atunci, alături de edy Spedition, Dunca, Lazăr„. La acea vreme, companiile se măsurau mai puțin în profit sau cifră de afaceri și mai mult în dimensiunea flotei. „Și noi am fost printre tâmpiții care au cumpărat mai mult decât aveam nevoie. Dacă îți venea camionul în trei luni de la comandă erai deja norocos”, spune astăzi Decebal Popescu.