Tânărul de 28 de ani s-a luptat cu Facebook timp de patru ani și a recâștigat dreptul la intimitate pentru toată lumea

Numeroase companii, americane și europene, foloseau sistemul Safe Harbor pentru a ocoli verificările greoaie ale transferurilor de date între birourile deținute de ambele maluri ale Atlanticului. Între datele transferate se află informații referitoare la salarii și la resursele umane, precum și date folosite în publicitatea online, importante în mod special pentru companiile din sectorul tehnologiei.

Decizia Curții Europene de Justiție a însemnat condamnarea la moarte a sistemului Safe Harbor, introdus de Comisia Europeană în urmă cu 15 ani și care era folosit de peste 4.000 de companii, între care Facebook, Google, IBM și Ericsson. Potrivit Curții, Safe Harbor nu protejează suficient datele personale ale cetățenilor europeni, întrucât cerințele securității naționale în SUA și interesul public anulează elementele de protecție a vieții private incluse în Safe Harbor. În plus, cetățenii europeni nu au niciun mijloc legal împotriva folosirii incorecte a datelor lor personale în Statele Unite. În prezent, în Congresul american se află un proiect de lege care să dea europenilor dreptul la compensații legale.

Curtea de Justiție s-a referit în decizia sa la dezvăluirile făcute de Edward Snowden, fost contractor al Agenției Naționale de Securitate a Statelor Unite, potrivit cărora programul Prism a permis autorităților americane să colecteze informații private direct de la mari companii din sectorul tehnologiei, precum Apple, Facebook și Google.
Statele Unite, care înaintea deciziei au apărat cu tărie programul național de securitate și apoi au exprimat „profunda dezamăgire“ față de decizia justiției europene.

După victoria lui Max Schrems în fața Curții Europene de Justiție, Edward J. Snowden i-a scris pe Twitter „că a schimbat lumea în bine“. Penny Pritzker, secretarul pentru comerț al SUA, a avut o opinie diferită, afirmând că decizia „pune în pericol economia digitală transatlantică înfloritoare“.

Polemica pare să nu îl fi impresionat pe Schrems. „Mă așteptam la asta. Potrivit legii nu puteau spune altceva“, a spus tânărul de 28 de ani. În pofida acestei siguranțe, puțini juriști specializați în confidențialitatea datelor se așteptau la o astfel de decizie radicală, care are consecințe semnificative pentru majoritatea companiilor care transferă peste Atlantic informații personale obținute prin activități precum căutări pe internet, postări pe rețelele sociale și achiziții online.

Companiile vor putea utiliza alte soluții de transfer legal al datelor, dar decizia justiției dă dreptul autorităților de reglementare din statele UE să investigheze dacă datele transferate în Statele Unite sunt protejate în mod corespunzător. Iar unele dintre aceste autorități de reglementare au o opinie critică față de atitudinea privind confidențialitatea datelor a companiilor din Silicon Valley.
Schrems a început o campanie în justiție împotriva Facebook la vârsta de 24 de ani, pe vremea când studia dreptul într-un program de schimb de studenți la Santa Clara University School of Law din California. Atunci, doi avocați ai unor companii de tehnologie din Silicon Valley le-au vorbit studenților, iar Schrems a fost surprins să afle că nu iau în serios legislația europeană strictă în domeniul confidențialității datelor, întrucât companiile rareori sunt penalizate aspru pentru încălcarea acesteia. La momentul respectiv, Schrems căuta un subiect despre care să scrie, așa că a decis să afle cum tratează Facebook legislația europeană în domeniu. Reglementările UE limitează felul cum companiile pot colecta informații personale, le interzice să le folosească în scopuri neautorizate și restricționează maniera în care sunt manipulate.

Schrems a trimis Facebook o solicitare pentru a vedea toate datele colectate de companie despre el, în conformitate cu legislația UE. După două săptămâni și zeci de e-mailuri, Schrems a primit prin poștă un CD cu peste 1.200 de pagini de informații, conținând fiecare solicitare de prietenie și invitație pe care a trimis-o de la înființarea contului său, în 2008. Majoritatea informațiilor nu au fost o surpriză, dar tânărul a fost șocat să vadă că Facebook a păstrat informații pe care le ștersese și care nu mai erau vizibile online, inclusiv textul complet al unei conversații private cu o prietenă spitalizată pentru probleme psihologice. Facebook a explicat că o persoană poate șterge numai partea sa de corespondență.

Schrems nu contestă Facebook și își folosește în continuare contul. „Trebuie să putem folosi aceste servicii, dar trebuie să existe o limită“, a spus el. Așa că a trimis 22 de plângeri despre păstrarea datelor și alte practici ale Facebook în domeniul confidențialității la comisarul pentru protecția datelor din Irlanda, țara în care este înregistrată divizia europeană a companiei. Doi ani mai târziu, după ce Snowden a dezvăluit că Agenția Națională de Securitate a SUA poate obține acces la informații personale ale europenilor păstrate de companii americane de tehnologie, prin programul Prism, Schrems a făcut o nouă plângere, în care afirma că Facebook nu ar trebui să transfere datele sale personale în SUA, pentru că nu sunt protejate în mod adecvat acolo. Autoritatea de reglementare a respins petiția, dar aceasta a devenit ulterior cazul judecat de Curtea Europeană de Justiție. Curtea a decis că autoritățile naționale pot investiga dacă transferurile de date respectă legislația UE, iar acordul Safe Harbor a fost declarat invalid.