Tăiați cordonul ombilical cu care vă țineți copilul-adult legat financiar de voi!

Îi cer lui tata bani pentru chirie, trece mama să-mi aducă de mâncare și să mă ajute la curățenie, îmi plătesc ai mei ratele la casă/telefon, s-au oferit să ne ajute ei să mergem în concediu, că după ce ne luăm apartamentul va fi mai greu cu plecările”… sunt doar câteva dintre replicile pe care le tot aud de la prietenii mei adulți, de-o seamă cu mine, adică în jurul vârstei de 30 de ani, ori chiar peste. Trecuți de mult de majorat, iar unii cu salarii mult mai mari decât pensia/salariul părinților.

La nivel european, o statistică a Eurostat arăta că românii își părăsesc casa părintească în jurul vârstei de 25-30 de ani (25,7 femeile și 30,3 bărbații – la noi fiind întâlnită cea mai mare diferență între sexe), în timp ce suedezii, de pildă, pleacă de acasă cu 5-6 ani mai devreme, media europeană fiind de circa 24 de ani. De asemenea, în România peste 40% dintre adulții cu vârsta de 25-34 de ani locuiau cu părinții (în 2018, la data publicării statisticii), Danemarca având aici cel mai mic scor, de circa 4%, cu o medie a EU de aproximativ 30%.

În ceea ce privește dependența financiară, trecând dincolo de granițele Europei, un studiu citat de cbsnews menționează că în Statele Unite doar 45% dintre adulții de 18-34 de ani se declară 100% independenți financiar de părinți, iar 1 din 5 adulți cu vârsta cuprinsă între 30 și 34 de ani recunoaște că încă are nevoie de sprijin, apelând la părinți pentru plata utilităților, printre altele, în timp ce numărul e și mai mare în rândul celor de 18-24 de ani.

 În plus, această dependență vine la pachet cu un surplus. Potrivit aceluiași studiu, 45% dintre studenții de 25-29 de ani din prezent sunt îndatorați, în timp ce în 1993, cu trei decenii în urmă, procentajul era de 28%. Nu e de mirare, căci acum tinerii călătoresc mai des și în destinații mai exotice, vor cel mai nou model de smartphone la fiecare lansare, vor mașini electrice sau hibrid, vor să meargă la studii peste granițe – dar nu toți învață pentru o bursă de studiu, vor să mănânce la fine-dining sau cu dietă raw-vegană – opțiuni mult mai scumpe decât clasicele meniuri de fast-food preferate la ieșirile cu prietenii în trecut, vor, încă de prin adolescență, cele mai trendy outfituri, căci uniformele nu mai sunt obligatorii în multe școli și ești arătat cu degetul dacă nu porți un model-răcnet de Jordans. Și gradul de îndatorare pentru locuință e mai mare decât în ʼ90 – datoria medie a unui tânăr de 29-34 de ani din State e de 190.000 de dolari, în timp ce în 1993 era de 120.000 de dolari, cifrele fiind calculate la o inflație ajustată.

Lecția dependenței e toxică, căci dacă adultul întreținut va ajunge cândva în situația în care nu va mai putea fi sprijinit financiar de părinți, se va trezi pe un teritoriu complet necunoscut, poate în cel mai nepropice moment. Un prim risc evident e să înlocuiască dependența de părinți cu cea de prieteni ori de partener, sau de împrumuturi imediate, cu dobânzi mari, care îl vor îngloda în datorii, dar pot apărea și altele. De asemenea, relațiile cu cei care opresc ajutorul se pot înrăutăți, de aceea e bine să fie prevenite astfel de riscuri, nu combătute. Și în viața de familie, de cuplu, pot apărea nemulțumiri, frustrări, dacă descoperi că locuiești cu un copil-adult care nu știe la 25-30 de ani să pornească mașina de spălat, să prăjească un ou, să își calce o cămașă sau să plătească o factură.

Pregătirea momentului în care vei tăia cordonul ombilical cu care îți ții copilul atașat financiar de tine poate fi făcut foarte de timpuriu, sădindu-i responsabilitatea banilor, învățându-l cum să îi câștige, nu doar să îi ceară – cu mici sarcini în casă pentru care poate fi recompensat.

La fel, există fel de fel de joburi pe care le poate face chiar și pe durata liceului/a facultății, cu care să își strângă banii necesari pentru un city break, un iPhone și tot așa – să dea meditații, să învețe să facă site-uri, copywriting, promoții, apariții TV în reclame și multe altele. Sunteți antreprenori mulți dintre voi, implicați-i în afaceri, ajutați-i să găsească ceva ce li se potrivește cu adevărat dacă au înclinație către business, educați-i financiar, învățați-i cum să investească. Dar nu le întrețineți dependența financiară în viața de adult.

De altfel, cel mai bun exemplu vine de la arhicunoscuții miliardari ai lumii, de la Warren Buffet, de la Bill Gates, de la Mark Zuckerburg, care au susținut, de-a lungul timpului, că nu sunt adepții lăsării averilor ca moștenire, ci preferă să doneze părți importante ale acestora (peste 50%, conform campaniei caritabile The giving pledge). La scară mică, rețeta poate fi aplicată tuturor, indiferent că vorbim de acțiuni caritabile ori de a profita de resursele tale financiare după bunul plac, după ce timp de mulți ani ai muncit și pentru a-ți crește copiii.  

Andra Stroe este jurnalist, BUSINESS Magazin