Suprarealism în România: primești bonus pentru a veni la muncă

În alte zone din țară sunt companii care dau bonus 1.000-1.300 de lei celor care recomandă sau aduc oameni care pot fi angajați.

Oana Botolan Datki, SEE managing partner la Consulteam, spune că firmele au ajuns să aplice politica de recrutare: Îi angajez pe toți cei care vor să lucreze la mine. Adică nu mai contează ce știu, ce pot face, ci doar să vină să lucreze.

Piața muncii din România a dat atât de mult în clocot încât riscă să se evapore de tot în timp: șomajul a coborât la cel mai redus nivel din ultimii 10 ani, 4,7%. Pur și simplu nu mai ai de unde să atragi oameni din intern.

Conform ultimelor date Eurostat, pe medie, un tânăr din România se mută de la părinți la 27,9 ani față de 26,1 ani cât este media Uniunii Europene.

O schimbare de trend în România: fetele pleacă de acasă la 25,6 de ani, o vârstă în scădere, în timp ce băieții pleacă la 30 de ani, o vârstă în creștere. Confortul de acasă de la mama pentru băieți este destul de greu de înlocuit, având în vedere că fetele vor să aibă cariera lor, iar casa trece pe locul trei. Vacanțele sunt pe locul doi.

În Europa, în medie, fetele pleacă de la părinți la 25,1 ani, în timp ce băieții la 26,1 ani.

În Italia, băieții pleacă de acasă la 31,3 ani, iar fetele la 29 de ani. În Suedia, băieții pleacă la 19,7 ani, iar fetele la 19,6 ani.

Când pleci de acasă este de presupus că ai un job sau că ești în căutarea unuia. România începe puțin să se schimbe în sensul că noua generație, având confortul de acasă, așa cum este el, nu se grăbește să-și caute un loc de muncă, preferând spre exemplu, să-și continue studiile cu un master. Va vedea el mai încolo ce va face cu acest lucru.

Dacă au nevoie de bani se angajează în retail, în call-centere, în cafenele, de unde pot să plece și mâine, dacă nu au chef să mai dea telefoane sau să vorbească cu clienții. De multe ori nici nu mai anunță că nu mai vin la muncă, iar companiile se trezesc fără om la job. De unde să găsească altul în 10 minute?

Pe de altă parte, sindicatele, ce-i drept, au o voce mai scăzută în zilele noastre, încearcă să obțină tot timpul bani mai mulți pentru membrii lor. Până acum nu am auzit să aibă politici în care să țină oamenii în firmă, să ajute într-un fel sau altul angajatorul să aibă o fluctuație mai redusă de personal, sau chiar să găsească angajați pentru companii.

Poate sindicatele ar trebui să-și facă firme de personal, ca Adecco, de exemplu, ca să susțină companiile și până la urmă să țină joburile aici, în orașul lor sau în România. Dar mai mult decât atât, să țină într-un fel sau altul oamenii la job. Pe vremea lui Ceaușescu se dădeau case prin intermediul sindicatelor. Dacă atunci a fost un lucru bun, ce a permis o urbanizare accelerată a României, poate ar trebui să se scoată din istorie aceste modele de atragere și ținere a forței de muncă. Dar poate nu e treaba lor, deși ar trebui să fie.

România este într-un moment favorabil pentru piața forței de muncă, având în vedere că acum cererea este mai mare decât oferta. Ce-i drept poate să fie o cerere înșelătoare, respectiv să fie doar din câteva sectoare unde se înregistrează creșteri susținute: automotive, retail, industria hotelieră și de restaurante, unde salariile sunt mai mici, și IT, service-centere, unde salariile sunt mai mari.

La polul opus, din perspectiva ofertei, oamenii sunt total bulversați întrucât nu știu încotro să se ducă. Dacă ai început într-o industrie, într-un anumit sector, este destul de greu să schimbi domeniul de activitate. Este greu să treci din retail sau cafenea în industria pură, chiar și la bandă.

De asemenea, planurile de carieră există, mai cu seamă în planurile celor de la HR, care trebuie să facă unui candidat capul calendar, în încercarea de a convinge că la ei este cel mai bun loc pe care poate să-l găsească un angajat. Și pentru companii este greu să mute un om de la o secție la alta și atunci uită de acest plan de carieră sau îl aplică doar când pleacă cineva și trebuie înlocuit peste noapte.

Indiferent cum este acum situația, piața muncii, angajatori și angajați deopotrivă trebuie să se bucure, fiecare în felul lui, de acest tablou suprarealist din România: primești bonus dacă te prezinți la muncă.