SUA: metode disperate sau viclene de a învinge criza bancară
Băncile regionale americane se grăbesc să exploateze anumite reguli ce permit deponenților să dețină milioane de dolari în conturi asigurate în încercarea de a tempera îngrijorările clienților iscate de recentele turbulențe din sectorul bancar.
Băncile regionale americane se grăbesc să exploateze anumite reguli ce permit deponenților să dețină milioane de dolari în conturi asigurate în încercarea de a tempera îngrijorările clienților iscate de recentele turbulențe din sectorul bancar.
Acestea recurg astfel la utilizarea depozitelor „reciproce“ care transferă o parte din cash-ul unui client către alte bănci, menținând suma totală din fiecare cont sub limita de 250.000 de dolari a FDIC (Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare) legată de acoperirea asigurărilor.
Depozitele din așa-numitele conturi reciproce au urcat la un nou maxim de 221 miliarde de dolari la sfârșitul primului trimestru, de la 158 miliarde de dolari la finalul anului trecut. Creșterea a fost înregistrată după prăbușirea în luna martie a Silicon Valley Bank, unde peste 90% din depozite nu erau acoperite de asigurări federale.
Pe website-ul său, banca americană PacWest dă asigurări că clienții pot fi liniștiți pentru că aceasta poate oferi acoperire de asigurare de până la 175 milioane de dolari pe deponent, sau de 700 ori limita FDIC.
„Este o mișcare menită să creeze o impresie favorabilă, dar este legitimă“, arată Christopher McGratty, analist la Keefe, Bruyette & Woods.
Unii susțin astfel de transferuri, în timp ce alții sunt mai sceptici.
„În măsura în care aceste scheme ajută băncile slabe să atragă depozite, creează instabilitate“, subliniază Sheila Bair, care a condus FDIC în timpul crizei financiare mondiale.
În urma crizei bancare, o altă idee a prins contur: ce ar fi dacă o bancă ar deține toate depozitele clienților în cash, sau ceva similar, și ar lăsa creditarea pe seama altor instituții unde investitorii știu că își asumă un risc prin faptul că le încredințează banii, scrie Bloomberg Businessweek.
Ideea este supranumită câteodată narrow banking, pentru că reduce o bancă la cea mai banală funcție. Banca centrală americană deține instrumentele pentru a face acest lucru posibil, dar argumentează că aceasta ar perturba funcționarea sistemului financiar.
Pentru o instituție financiară mare, cea mai sigură formă de „cash“ nu este o grămadă de bancnote, ci bani parcați într-un cont la Fed.
Persoanele fizice nu au acces la diversele facilități ale băncii centrale. Însă teoretic o bancă s-ar putea constitui ca un canal pasiv către un cont Fed.
Clienții ar putea depozita bani în această bancă, care la rândul său i-ar pune deoparte la Fed. Din moment ce fiecare dolar ar fi susținut de cash, nu ar exista riscul unor retrageri masive.
Variații ale acestei idei au fost îmbrățișate de libertari care o percep drept o modalitate de diminuare a nevoii de reglementare, dar și de oameni de stânga care caută să reducă pericolul sistemic și influența politică a băncilor prea mari.