SUA: metode disperate sau viclene de a învinge criza bancară

Băncile regionale ameri­ca­ne se grăbesc să exploateze anumite reguli ce permit deponenților să de­țină milioane de dolari în conturi asi­gurate în încercarea de a tempera în­grijorările clienților iscate de recente­le turbulențe din sectorul bancar.

Acestea recurg astfel la utilizarea depozitelor „reciproce“ care transfe­ră o parte din cash-ul unui client către alte bănci, menținând suma totală din fiecare cont sub limita de 250.000 de dolari a FDIC (Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare) lega­tă de acoperirea asigurărilor.

Depozitele din așa-numitele con­turi reciproce au urcat la un nou ma­xim de 221 miliarde de dolari la sfâr­șitul primului trimestru, de la 158 mi­liarde de dolari la finalul anului trecut. Creșterea a fost înregistrată după prăbușirea în luna martie a Silicon Valley Bank, unde peste 90% din depozite nu erau acoperite de asigurări federale.

Pe website-ul său, banca ameri­ca­nă PacWest dă asigurări că clienții pot fi liniștiți pentru că aceasta poate oferi acoperire de asigurare de până la 175 milioane de dolari pe depo­nent, sau de 700 ori limita FDIC.

„Este o mișcare menită să creeze o impresie favorabilă, dar este legi­timă“, arată Christopher McGratty, analist la Keefe, Bruyette & Woods.

Unii susțin astfel de transferuri, în timp ce alții sunt mai sceptici.

„În măsura în care aceste scheme ajută băncile slabe să atragă depo­zi­te, creează instabilitate“, subliniază Sheila Bair, care a condus FDIC în timpul crizei financiare mondiale.

În urma crizei bancare, o altă idee a prins contur: ce ar fi dacă o ban­că ar deține toate depozitele cli­enților în cash, sau ceva similar, și ar lăsa cre­ditarea pe seama altor insti­tu­ții unde investitorii știu că își asu­mă un risc prin faptul că le încre­dințează banii, scrie Bloomberg Businessweek.

Ideea este supranumită câteo­da­tă narrow banking, pentru că re­du­ce o bancă la cea mai banală funcție. Banca centrală americană deține in­strumentele pentru a face acest lucru posibil, dar argumentează că aceasta ar perturba funcționarea sistemului financiar.

Pentru o instituție financiară ma­re, cea mai sigură formă de „cash“ nu este o grămadă de bancnote, ci bani parcați într-un cont la Fed.

Persoanele fizice nu au acces la diversele facilități ale băncii centrale. Însă teoretic o bancă s-ar putea constitui ca un canal pasiv către un cont Fed.

Clienții ar putea depozita bani în această bancă, care la rândul său i-ar pune deoparte la Fed. Din moment ce fiecare dolar ar fi susținut de cash, nu ar exista riscul unor retrageri masive.

Variații ale acestei idei au fost îmbrățișate de libertari care o percep drept o modalitate de diminuare a nevoii de reglementare, dar și de oameni de stânga care caută să reducă pericolul sistemic și influența politică a băncilor prea mari.