STUDIU: Cercetătorii au reușit să stimuleze regenerarea celulelor mușchiului cardiac
Cercetătorii israelieni și australieni au descoperit o metodă prin care pot stimula regenerarea celulelor mușchiului cardiac, reușită ce poate avea implicații majore în ceea ce privește recuperarea pacienților care au suferit un atac de cord.
Spre deosebire de salamandre și o specie de pești, organismul uman nu are capacitatea de a regenera cu ușurință celulele mușchiului inimii, ceea ce face dificilă recuperarea în urma daunelor cauzate de un atac de cord. Dar oamenii de știință de la Institutul de Știință Weizmann din Israel și de la Institutul Victor Chang din Sydney, în Australia, au descoperit o metodă prin care pot stimula celulele cardiace să crească, iar reușita poate avea un impact major în viitor, în ce privește îmbunătățirea stării de sănătate a pacienților care suferă un infarct miocardic, informează theguardian.com.
În timp ce celulele sangvine, părul și celulele epiteliale (pielea) se reînnoiesc de-a lungul vieții, diviziunea celulară în cadrul mușchiului cardiac aproape că se oprește la puțin timp după naștere, potrivit profesorului Richard Harvey, unul dintre autorii studiului.
“(În lumea științiifică, n.r.) a existat mereu un interes pregnant pentru mecanismul folosit de pești și salamandre care le oferă capacitatea de regenerare cardiacă, iar unul dintre lucrurile pe care organismele acestor animale le fac este să își pună celulele mușchiului cardiac (Cardiomiocite) într-o stare de hibernare, din care ies și intră apoi într-o stare de proliferare, care înseamnă că încep să se divizeze rapid și să înlocuiască celulele pierdute”, a declarat Richard Harvey de la institutul Victor Chang de cercetare în domeniul cardiologiei.
“Snt mai multe teorii care încearcă să explice de ce mușhiul cardiac uman nu poate face acest lucru, una fiind că sistemul nostru imunitar mult mai sofisticat a venit cu un anume cost și că celulele cardiace umane se află într-o stare de hibernare mult mai profundă, lucruri care face foarte dificilă stimularea diviziunii lor”, a mai spus cercetătorul.
Studiind organismul șoarecilor, Harvey și colegii săi au descoperit o cale de a depăși bariera regenerativă, cel puțin în cazul acestor rozătoare.
Savanții au descoperit că prin stimularea sistemului de semnalizare din inimă, controlat de un hormon numit neuregulin, celulele cardiace s-au divizat în mod spectaculos atât în cazul șoarecilor adolescenți, cât și în cazul celor maturi. În cazul oamenilor, acțiunea acestui hormon este de obicei blocată la circa o săptămână după naștere, iar în cazul șoarecilor la circa 20 de săptămâni după naștere.
Declanșarea acțiunii acestui hormon după un infarct în cazul șaorecilor a dus la înlocuirea celulelor cardiace moarte, reparând inima la un nivel apropiat de cel la care se afla mușchiul înaintea atacului de cord.
Profesorul Harvey a declarat că oamenii de știință ar trebui să afle în următorii cinci ani dacă vor putea să obțină aceleași rezultate și în cazul oamenilor.
“Această descoperire este atât de importantă încât va determina alte laboratoare din lume să demareze cercetări în domeniu și ea va acorda mult mai multă atenție acum răspunsului indus de neuregulină și cum poate fi el maximizat. Vom cerceta acum ce altceva putem folosi, pe lângă gene, pentru a activa acest mecanism, și este foarte posibil să existe deja medicamente în acest sens, folosite în alte maladii și considerate deja sigure, care pot declanșa acest mecanism în cazul oamenilor”, a declarat Richard Harvey.
Infarctul se produce atunci când unul dintre vasele care transportă sânge la inimă se blochează, provocând moartea a miliarde de cardiomiocite. Mulți dintre pacienții care supraviețuiesc unui atac de cord au o calitate a vieții scăzută din această cauză.
“Visul nostru este ca într-o zi să fim capabili să regenerăm țesutul cardiac afectat, la fel cum o salamandră poate să își regenereze un membru care a fost mușcat de un prădător”, a mai spus Harvey.
Studiul a fost condus de experta în biologie moleculară Gabriele D’Uva și a fost publicat marți în revista Nature Cell Biology.