Structura de rezistență a economiei

Aproape 135 de miliarde de lei afaceri, peste 426.000 de angajați în circa 90.000 de companii, 7% contribuție în PIB, salariu minim de circa 3.700 de lei, peste 100 de mari magazine ale rețelelor de bricolaj.

Sunt numerele care definesc, pe scurt, industria care stă la baza caselor în care locuim, a birourilor în care lucrăm, a magazinelor din care ne facem cumpărăturile, a drumurilor pe care circulăm.

Când hotelurile, restaurantele, aeroporturile, școlile se închideau, șantierele mergeau mai departe. Au dus la bun-sfârșit proiecte care erau demarate, au început investiții noi, până când au ajuns într-un punct în care s-au lovit de piedici multiple: scumpiri din toate direcțiile, reticență din partea dezvoltatorilor, forță de muncă în scădere, eliminarea facilităților fiscale.

Cum însă pe poarta șantierelor nu se poate pune lacăt, cumva s-au găsit tot timpul soluții, iar astăzi mai sunt încă investitori străini care văd în România o oportunitate pentru dezvoltarea lor. Așa apar pe harta investițiilor fabrici noi de materiale de construcții, ansambluri rezi­dențiale, și mai presus de toate, proiecte de infrastructură. Cele pe care le așteaptă toată lumea – cetățeni, companii – de ani de zile.

Acum, banii există, contractele sunt semnate. Mai e nevoie doar de oameni pe șantiere și de continuitate. Pentru că industria construcțiilor asta face: dă continuitate, pe verticală sau pe orizontală, vieților noastre.