Strâmtoarea care poate sufoca planeta. Statele din Golf pregătesc megaproiecte de zeci de miliarde pentru a ocoli controlul Iranului și a salva fluxul global de petrol

Amenințarea ca Iranul să controleze pe termen nedeterminat Strâmtoarea Hormuz determină statele din Golf să reanalizeze planuri extrem de costisitoare pentru construirea unor conducte care să ocolească acest punct strategic vital pentru exporturile de petrol și gaze, raportează Financial Times.

Oficiali și lideri din industrie avertizează că noile conducte ar putea deveni singura soluție reală pentru reducerea vulnerabilității cronice a regiunii. Problema este că astfel de proiecte sunt extrem de scumpe, complicate politic și pot dura ani întregi până să devină operaționale.

Conflictul actual a readus în prim-plan valoarea strategică a conductei est-vest a Arabiei Saudite, lungă de aproximativ 1.200 km. Construită în anii ’80, în contextul războiului Iran-Irak, aceasta transportă astăzi până la 7 milioane de barili de petrol pe zi către portul Yanbu de la Marea Roșie, evitând complet Strâmtoarea Hormuz.

Pentru mulți jucători din industrie, această infrastructură pare acum o decizie de perspectivă. Conducerea gigantului petrolier saudit Aramco confirmă că această rută este în prezent esențială pentru exporturi.

În acest context, Arabia Saudită analizează cum ar putea redirecționa o parte tot mai mare din producția sa zilnică de peste 10 milioane de barili prin conducte, în loc să depindă de apele controlate de Iran. Printre opțiuni se numără extinderea capacității conductei existente sau dezvoltarea unor noi trasee.

În trecut, proiectele regionale de acest tip au fost abandonate din cauza costurilor uriașe și a complexității politice. Însă acum, potrivit analiștilor, există o schimbare de paradigmă. Statele din Golf încep să trateze aceste idei nu ca scenarii teoretice, ci ca necesități urgente.

Cea mai solidă soluție pe termen lung nu ar fi o singură conductă, ci o întreagă rețea de coridoare energetice, care să permită fluxuri multiple și să reducă riscul blocajelor. Totuși, o astfel de infrastructură ar fi și cea mai dificil de realizat.

Pe termen lung, aceste conducte ar putea deveni parte a unor rute comerciale mai ample, prin care nu doar petrolul și gazele, ci și alte bunuri să circule între Asia, Orientul Mijlociu și Europa.

Printre scenariile analizate se numără relansarea unui coridor susținut de SUA, care ar lega India de Europa prin Golf. Proiectul include însă componente sensibile politic, cum ar fi o eventuală rută către portul israelian Haifa.

Reprezentanți din industrie susțin că, indiferent de traseu, conductele către Marea Mediterană vor deveni inevitabile. Ideea centrală este controlul propriilor rute de export, fără dependența de puncte vulnerabile precum Strâmtoarea Hormuz.

Interesul pentru astfel de proiecte exista deja înainte de izbucnirea conflictului, însă obstacolele rămân uriașe. Costurile sunt estimate la cel puțin 5 miliarde de dolari pentru proiecte similare conductei est-vest și pot ajunge la 15-20 de miliarde pentru rute mai complexe care traversează mai multe țări.

Riscurile de securitate sunt la fel de serioase. Zonele prin care ar putea trece conductele, precum Irak sau Siria, sunt afectate de instabilitate, muniții neexplodate și prezența grupărilor militante. Nici rutele alternative, cum ar fi cele către Oman, nu sunt complet sigure, după recente atacuri cu drone asupra unor porturi-cheie.

La acestea se adaugă provocările politice. O rețea regională de conducte ar necesita cooperare între state care, până acum, au preferat să acționeze independent. Transportul maritim a fost considerat mult timp mai simplu și mai ieftin.

Pe termen scurt, cele mai realiste soluții par a fi extinderea infrastructurii existente, inclusiv a conductei est-vest și a rutei din Abu Dhabi către portul Fujairah. De asemenea, Arabia Saudită ar putea dezvolta noi terminale de export la Marea Roșie, inclusiv în cadrul proiectului Neom.

În spatele acestor calcule se află o realitate simplă și dură. Controlul asupra Strâmtorii Hormuz a devenit o vulnerabilitate majoră, iar statele din Golf caută, cu costuri uriașe, o cale de a-și recâștiga controlul asupra propriului destin energetic.