Stiu cand pleaca, nu cand revin

Polonia, Lituania si Letonia au inceput sa-si faca probleme in legatura cu numarul prea mare de specialisti care aleg sa paraseasca tara pentru o viata mai buna in Occident. Datele oferite de statisticile oficiale sunt mult inferioare numarului real de imigranti din Europa Vestica.

In Marea Britanie, unde europenii ar trebui sa se inregistreze inainte de a incepe cautarea unui loc de munca (putini o fac), informatiile oficiale atesta doar 175.000 de muncitori proveniti din noile tari membre ale UE. Potrivit altor calcule, numai polonezii sunt in numar de 300.000 in Anglia, alti 100.000 lucrand in Irlanda. Autoritatile din Letonia confirma ca cel putin 50.000 de persoane (2% din populatie) lucreaza in strainatate, in timp ce lituanienii isi estimeaza mana de lucru plecata peste hotare la peste 100.000 de persoane (3% din populatia tarii). Ca urmare, industriile imobiliara si de retail, care necesita multa forta de munca, au ramas, practic, neacoperite in aceste tari.

Cu toate acestea, analistii spun ca situatia trebuie privita ca un ciclu firesc si ca in curand va reveni la normal, pentru ca evolutia demografica negativa va duce la situatia in care peste zece ani nu vor mai fi tineri care sa emigreze. In plus, costurile de intoarcere a emigrantilor in tarile natale nu sunt mari. Fenomenul de migrare ar trebui sa stimuleze sistemul educational din aceste tari sa creeze acele aptitudini care sunt cerute in Vest. In fine, oferta de „creiere“ este indestulatoare: in tarile emergente sunt de doua ori mai multi doctori pe cap de locuitor fata de numarul necesar, iar declinul demografic duce si la cresterea numarului profesorilor fara ocupatie, spune Libor Krkoska de la BERD. „Risipa de creiere“ (oameni calificati care fac munca necalificata) ar putea fi stopata daca tarile in care emigrantii se stabilesc ar recunoaste diplomele si calificarile acestora.

Pe de alta parte, tari care pierd forta de munca ar trebui sa tina cont de motivele care ii indeamna pe oameni sa plece. In al doilea rand, sa faca din intoarcerea acasa o chestiune care tine mai degraba de „cand“ decat de „daca“, inlaturand obstacolele birocratice si mentinand legatura cu diaspora.