Dacă nu știți să răspundeți la întrebarea – Dacă ratele dobânzilor cresc, ce se va întâmpla de obicei cu prețurile obligațiunilor - sunteți needucați financiar și din cauza voastră România este pe ultimul loc în Europa la educație financiară

Avem o plăcere deosebită în a ne scoate pe noi în evidență, românii, în topurile europene unde stăm cel mai prost, începând de la sănătate, muncă, educație, și mai nou, educație financiară. Ca să nu mai vorbim că suntem hoții și corupții Europei, de parcă am fi singurii.

Acum 2 săptămani, pe piață a apărut un sondaj al Uniunii Europene legat de educație financiară la nivelul tuturor țărilor Europei.

Bineînțeles, România este la coada clasamentului privind educația financiară, conform topului.

Din cele 5 întrebări folosite pentru a stabili nivelul de educație financiară din țările membre UE, în cazul României doar 13% au răspuns corect la 4 sau 5 întrebări, 57% au răspuns corect la 2 sau 3 întrebări, și 30% au răspuns corect la o întrebare sau la niciuna.

Eșantionul a fost format din 1.000 de români.

Conform celor 5 întrebări, noi am ieșit cel mai prost, adică suntem cei mai proști educați financiar europeni. Pe primul loc a ieșit Olanda, olandezii fiind considerați cei mai educați financiar, urmați de danezi și estonieni.

În mod normal aș fi trecut cu vederea peste acest nou top, nu era nicio noutate, tot timpul ni- se spune acest lucru.

Dar în articolul scris de ZF pe tema acestui top la final au fost date și 4 exemple de întrebări.

https://www.zfcorporate.ro/banci-asigurari/romania-ramane-coada-topului-european-privind-educatia-financiara-22019616

1. Cum ați evalua cunoștințele dvs. generale despre probleme financiare în comparație cu alți adulți din țara dvs.?

2. Imaginați-vă că cineva pune 100 euro într-un cont de economii cu o rată a dobânzii de 2% pe an. Ei nu mai fac plăți în acest sens în cont și nu retrag niciun ban. Cât ar fi în cont la sfârșitul a cinci ani, odată cu plata dobânzii?

3.Imaginați-vă următoarea situație: veți primi un cadou de 1.000 de euro într-un an și, pe parcursul acelui an, inflația se menține la 2%. Peste un an, cu cei 1.000 euro, veți putea cumpăra: mai mult decât ai putea cumpăra azi;  aceeași cantitate;  mai puțin decât ai putea cumpăra azi;  nu știu

4. Dacă ratele dobânzilor cresc, ce se va întâmpla de obicei cu prețurile obligațiunilor?

Ce mi-a sărit în evidență a fost întrebarea 4 – Dacă ratele dobânzilor cresc, ce se va întampla de obicei cu prețurile obligațiunilor?

Eu vă spun că, foarte, foarte, foarte multă lume nu știe răspunsul la această întrebare. Iar dacă îl ghicește nu știe să îl explice.

Dacă pui întrebarea asta actualului ministru de Finanțe al nostru, vă asigur că nu știe să răspundă la întrebare și nici să își explice răspunsul. Dacă pui întrebarea premierului, nici el nu știe să răspundă, dacă pui întrebarea președintelui nostru, nici el nu știe să răspundă.

Dacă pui această întrebare în tot PNL-ul, numai Florin Cîtu știe să răspundă și să explice de ce, pentru că o viață întreagă a lucrat în trezoreria unei bănci, cu acești termeni.

Daca pui întrebarea conducătorilor de bancă – președinți și vicepreședinți, mă îndoiesc că toți știu să răspundă și să explice răspunsul. Știu doar cei care vin de pe zona de Trezorerie.

Dacă pui întrebarea în ASF, mă îndoiesc că, în afară de Dan Armeanu, ceilalți membri știu răspunsul și știu să îl explice.

Pot continua cu astfel de exemple .

Este o întrebare atât de sofisticată încât foarte puțini oameni pot să dea un răspuns corect și să îl explice.

Dacă ratele dobânzilor cresc, prețurile obligațiunilor scad.

Când se tranzacționează obligațiuni, dobânda este fixă iar prețul obligațiunii variază. Rata dobânzii este fixă, care s-a stabilit în momentul vânzării unei obligațiuni, poate să fie și acum 100 de ani – cum sunt niște obligațiuni de pe vremea când Winston Churchill era ministrul de Finanțe al Marii Britanii, iar în aceste condiții, ca obligațiunea să reflecte valoarea actuală de piață, prețul obligațiunii se mișcă în sus sau în jos astfel încât raportul dintre dobânda, care este fixă și pretul actual al obligațiunii, să rezulte dobânda actuală de pe piață.

Ca să vă dau un exemplu din viața noastră. Acum vreo 5 ani, când dobânzile erau mici, Ministerul Finanțelor a vândut obligațiuni cu o dobândă fixă de 2% pe termen de 10 ani. Pentru ca această obligațiune, care se tranzacționează liber pe piață, să reflecte situația curentă de pe piață, unde dobânzile sunt mult mai mari, prețul obligațiunii a scăzut până când raportul dintre dobânda fixă și prețul obligațiunii a ajuns la nivelul actual al dobânzii de pe piață, de 6,4%.

Asta înseamnă că cei care au cumpărat obligațiuni acum 5 ani, au pierdut diferența dintre valoarea nominală a obligațiunii, pe care  au platit-o acum 5 ani, și prețul actual de pe piață, care este mai mic.

Este foarte greu de înteles și trebuie să stai cu pixul în mâna când explici.

Dacă asta este o întrebare care face diferența dintre un educat financiar și un needucat financiar, eu zic să trecem cu vederea acest clasament.

Mă îndoiesc că olandezii știu răspunsul la această întrebare și știu să explice răspunsul pe care l-au dat.

Tot timpul ni se spune că suntem needucați financiar, mai ales de către liderii noștri bancari/ financiari.

Iar toată lumea se raporteaza la faptul că românii nu pun bani deoparte și că dacă îi au îi cheltuie repede, cum se zice “îi sparg”.

Bineînțels că dacă nu ai cultura germană și nici austriacă, care este de peste 200 de ani – nu ai cum să ai în sânge economisirea curentă.

Erste, cel mai mare grup bancar din Europa Centrala și de Est, care în România deține BCR, are o istorie de peste 200 de ani, iar România are o istorie de doar 105 ani.

Dar ca să citez un director din BCR, gradul actual de adopție, de către români, al aplicației bancare George, este mult mai rapid decât gradul de adopție al austriecilor. Așa needucați financiar, cum arătăm în sondajele europene.

Chiar mă gândeam de ce aplicația Revolut a câștigat teren atât de repede în România, fiind a doua piață din Europa pentru companie, după cea din Marea Britanie.

Pentru că am descoperit, așa needucați financiar cum suntem, că Revolut are cursuri valutare mai bune, la plățile externe, decât cursurile valutare practicate de băncile din România. Iar oamenii și-au pus problema, înainte să se gândească prea mult la cine este Revolut, de ce să plătesc eu un curs de 5,2 lei pentru un euro, dau un exemplu, când cumpăr ceva de la Paris, când pot să plătesc un curs valutar de 4,93 de lei pentru un euro, cât este chiar la BNR.

De asemenea, românii, așa needucați financiar cum suntem, au descoperit cu surprindere că pot transfera bani pe loc dacă persoana respectivă are Revolut, chiar dacă are contul la o altă bancă, după ce decenii întregi bancile au explicat că nu pot face transferurile așa de repede. Acum băncile încearcă să țină pasul cu Revolut la plățile instant. Să vedeți cum va fi când Revolut va câștiga teren pe parte de depozite și pe partea de credite.

Eu cred că zona urbană din România este extrem de educată financiar din toate punctele de vedere, chiar dacă nu stiu să raspundă la întrebarea ce se întâmplă cu prețul obligațiunilor dacă ratele dobânzilor cresc.

Tot ni-se dă ca exemplu faptul că plătim foarte mult cash, si mai puțin prin mijloace electronice – cum ar fi cu cardul, cu telefonul mobil, sau mai nou cu inelul sau ceasul.

Eu cred că zona urbană a României este extrem de digitalizată, iar dacă s-ar face un clasament european doar pe această zonă, am iesi în topul zonelor urbane din Europa, atât ca folosință a aplicațiilor bancare, atât ca plați digitale, atât ca zonă de e-commerce, atât ca plasamente financiare.

Când lucrezi în industra video-chat-ului, și noi suntem pe primul loc in Europa , totul e pe card. Intrebati-i pe cei de la Fisc ce aplicații sofisticate sunt în spatele acestei industrii.

Când cumperi cryptomonede sau tranzacționezi pe piețele externe, mai mult decât se tranzacționează la Bursa de la București, totul se face din calculator, din aplicație de pe mobil, de pe card, banii nici nu îi vezi fizic.

Când cineva dintr-un sat își pune la vânzare o bicicletă pe OLX și cineva din București se duce să i-o cumpere, asta înseamnă că cel din satul respectiv a avut cunoștințe digitale ridicate pentru a-și introduce oferta în sistem.

Când vorbim despre zona rurală, nu ai cum să îi ceri unei persoane în vârstă sa fie educată financiar și să știe cum este cu prețul obligațiunii când Isărescu majorează dobânda. Este un nonsens. Dar când bunica vorbește cu nepoții pe Zoom sau pe Teams, ceea ce se întâmplă din ce în ce mai des, noi în clasmentele europene de educatie digitala – DESI – stăm cel mai prost. Nu avem competențe digitale.

Ca o concluzie, dacă nu știți răspunsul la întrebarea cu dobânzile și obligațiunile, puteți să vă declarați needucați financiar.

Dacă BNR va începe să scadă dobânda de referință, anul viitor, să știți că prețul obligațiunil va crește. De fapt, deja a început să crească. Iar teoria economică și financiară spune, când dobânzile încep să scadă, prețurile acțiunilor cresc.

Iar dacă dobânzile scad, prețurile apartamentelor cresc.