Stimați CEO, CFO, COO, CMO, antreprenori! Duceți-vă la catedră pentru a da ceva înapoi României!

În urmă cu două săptămâni, în presa de business europeană, una dintre cele mai comentate știri a fost decizia lui Lucy Kellaway, o ziaristă celebră de la Financial Times, să ia o pauză de un an, timp în care va merge să predea matematica la o școală din Marea Britanie.

Lucy Kellaway, 58 de ani, de trei decenii la Financial Times, și-a explicat decizia prin faptul că vrea să dea înapoi societății ceva din experiența ei, ca un exemplu și pentru alții. Sistemul de educație din Marea Britanie, dacă excludem celebrele universități Oxford și Cambridge, este în pierdere de viteză în fața americanilor, asiaticilor sau chinezilor.

Cum a putut o ziaristă celebră de la Financial Times, cel mai important ziar economic al Europei, să renunțe, cel puțin pentru un an, la o viață bună de jurnalist, destul de bine plătită, pentru un job mai slab plătit și cu bătaie de cap?

Ea și-a îndemnat și ceilalți colegi de la Financial Times, unii dintre ei mult mai cunoscuți decât ea în cercurile politice și financiare de top ale lumii, să facă același lucru.

Mai mult decât atât, i-a îndemnat public pe directorii de mari companii să facă și ei acest pas, să se îndrepte către catedră, către învățământ, pentru a preda și altora din experiența lor.

Mă gândeam că acest lucru ar trebui să se întâmple și în România. Toate companiile, mari sau mici, toți directorii generali și toți directorii de HR se plâng că noua generație de angajați este slab pregătită, că nu știe nimic, că nu vor să învețe, că nu știu pe ce lume trăiesc, vor salarii mari de la început fără să-și bată prea mult capul cu munca.

Dar compară generația millennials cu ei, care au deja 25 de ani de experiență în business, și de aceea le dă cu minus.

Pentru a sări etapele, pentru a pregăti mai bine noua generație încă din școală/facultate, cred că generația actuală de CEO, CFO, COO, CMO, CIO ar trebui să treacă la catedră, să povestească studenților ceea ce fac ei, cum au luat și cum iau deciziile, să vină cu exemple concrete din viața unei companii care se confruntă cu lipsa de comenzi, produse, până la criza de personal.

Profesorii de la facultate și manualele nu pot cuprinde viața de zi cu zi a unei companii. Este bine că înveți contabilitate la facultate, dar poate, vreme de un semestru, un director financiar poate să predea un curs de contabilitate reală, de optimizare fiscală, de „înfrumusețare” a bilanțurilor pentru bancă sau pentru creditori, de discuții
despre cash-ul zilnic, despre plățile de salarii sau taxe la buget.

Cred că Mariana Gheorghe, CEO-ul Petrom de un deceniu, poate ține cu succes un curs despre deciziile luate în cadrul unei companii, despre modul cum se conduce o companie care a traversat perioade de creștere, dar și de scădere,
despre modul cum se fac restructurarea sau angajarea, despre modul cum se discută investițiile etc. Nu cred că sălile de curs ar fi goale.

Toți executivii din energie, care sunt la conducerea companiilor de două decenii, ar trebui să treacă la catedră și să țină cursuri.

Toți șefii de companii, fie ei din auto, retail, FMCG, IT, ar trebui să aibă cursuri la facultățile din România, pentru că au ce să povestească și să învețe noile generații.

Trebuie doar să-și organizeze puțin programul și, poate mai mult decât atât, să aibă dorința de a da înapoi ceea ce ei au învățat în timp, ceea ce ei au „furat” de la alții în ședințe sau direct din fabrică.

Lucy Kellaway spune că a „strâns” suficienți bani pentru a putea să treacă de la salariul de la Financial Times la cel de profesor.

În mod cert, și cei care sunt la conducerea unor mari companii din România ar putea să facă acest lucru fără să-și dezechilibreze bugetul personal sau al familiei.

Poate mulți își vor găsi și un talent profesoral și chiar le va plăcea. La polul opus, facultățile ar trebui să încurajeze „din tot sufletul” apariția acestor executivi la catedră și să-i ajute să-și formeze cursurile proprii, pe baza experienței din companii, pe baza datelor reale, nu să predea ceea ce ar vrea facultatea, pe baza unor exemple teoretice.

România a avut șansa de a traversa în ultimii 26 de ani perioade total diferite, de la cădere economică și prăbușirea unui sistem în anii ’90, la anii de boom după 2000 și apoi la această criză care nu se mai termină și care a lăsat urme adânci în mintea multor companii și executivi.

Un curs privind tăierea salariilor peste noapte cu 10-30% în firmele private în anii 2009-2010 ar fi un exemplu extraordinar pentru studenți. Cum îți anunți angajații de această tăiere, cum faci față plecărilor sau disponibilizărilor pe care trebuie să le faci, cum reacționează piața? Niciun profesor nu poate preda acest curs, dar un director care a trecut prin aceste evenimente, da.

Cum gestionezi un produs sau un serviciu care se bucură de un succes neașteptat în piață și tu nu poți să ții pasul cu el? O altă experiență extraordinară. De asemenea, cum investești milioane de euro într-un produs care cade la testul cu piața?

Deci dacă vreți să dați ceva înapoi României, din ceea ce ați primit, gândiți-vă să vă duceți la catedră. Pe lângă faptul că veți avea satisfacția să vă povestiți viața, să vă justificați deciziile, aveți șansa să contribuiți la pregătirea studenților care vor conduce peste ani companiile pe care le-ați format, crescut și dezvoltat după 1990 sau 2000.