Statul a reușit să se împrumute chiar și cu dobândă de referință negativă, în franci elvețieni. Scad costurile cu dobânzile. Deci, se poate!

Ministerul Finanțelor a reușit să se împrumute în acest an chiar cu dobândă de referință negativă, în franci elvețieni. În luna ianuarie, statul a luat 175 milioane de franci elvețieni prin plasament privat extern, cu ajutorul Citibank Europe, ca aranjor, după cum reiese din datele Ministerului Finanțelor analizate de ZF.

Dobânda pentru această finanțare în franci elvețieni este formată din referința CHF Saron la 6 luni, care este în teritoriu negativ (-0,06%), la care se adaugă marja de 1,37%, astfel că dobânda ajunge la aproximativ 1,3%. Scadența acestei finanțări este peste cinci ani, în 2031.

Costul mare cu dobânzile la împrumuturile contractate de Ministerul Finanțelor pentru finanțarea deficitului bugetar și refinanțarea datoriei publice a devenit un subiect de dezbateri intense. Cea mai importantă misiune a Trezoreriei Statului în anul 2026 este să atragă sume importante prin împrumuturi, dar și să scadă dobânzile.

Atras de dobânda avantajoasă și constrâns de necesarul încă mare de finanțare, Ministerul Finanțelor a folosit încă de la începutul anului 2026, la fel ca și în 2025, noua modalitate de a face rost de bani pentru finanțarea deficitului bugetar prin plasamente private externe, discutate direct cu marile bănci, la dobânzi mai mici.

De pe piețele externe, Ministerul Finanțelor ar urma să împrumute în total în acest an 10 mld. euro prin eurobonduri, în scădere față de nivelurile record din anii trecuți. Iar de pe piața internă, statul ar urma să împrumute circa 160-170 mld. lei.

Necesarul brut de finanțare este estimat la un total de 265-275 mld. lei în acest an.

An de an deficitele bugetare au fost până acum tot mai mari, astfel că datoria publică a explodat la peste 60% din PIB, față de doar 12% din PIB în urmă cu 15 ani. Iar principala preocupare este refinanțarea datoriei publice, precum și finanțarea deficitului bugetar, care ar trebui să fie totuși ajustat la 6-6,5% din PIB în acest an, de la peste 8% din PIB în ultimii doi ani.

Partea paradoxală este că, având deficite mari și datorie publică în creștere, în ultimii ani, România a devenit un client din ce în ce mai important pentru marile bănci de investiții, ajungând în poziția de emitent constant de obligațiuni externe, în special pe euro, dar și în dolari, ceea ce i-a permis să se împrumute pe termene din ce în ce mai lungi și la randamente avantajoase, uneori.