Sport și informatică, la extrem

Jocurile Olimpice desfășurate de curând la Londra au fost cu adevărat impresionante. Mă gândesc aici la spectacolul fascinant oferit în cadrul ceremoniei de deschidere și, desigur, la evenimentele sportive propriu-zise, dintre care cu siguranță îmi voi aminti de extraordinara finală a ștafetei de 4 x 100 metri, dar și de imaginea nefericitei spadasine sud-coreene Shin A Lam plângând pe planșă atunci când a fost privată pe nedrept de șansa de a juca în finală. Însă abia după ce flacăra olimpică s-a stins am avut vreme să mă gândesc la ceva la fel de impresionant, dar care nu se referă la sport: logistica formidabilă necesară pentru a mișca fără greșeală acest uriaș angrenaj. E ca și cum ai organiza 26 de campionate mondiale în același loc și în același timp. E suficient să ne gândim doar la sistemul de transport public și la chestiunile de securitate ca să ne facem o idee, însă lucrurile au fost mult mai complexe.

Din perspectiva suportului informatic, este indiscutabil că ediția 2012 a fost cea mai complexă desfășurare de forțe dedicate unui eveniment – și nu mă refer doar la un eveniment sportiv, ci la orice fel de eveniment. În scurtele note despre acest aspect al Jocurilor Olimpice s-a vorbit doar de computere și multă lume a înțeles că Acer a fost “stăpânul tehnologiei”. Într-adevăr, Acer a avut o contribuție importantă, furnizând 13.500 de sisteme desktop, 2.900 de notebook-uri, 950 de servere și sisteme de stocare (însumând 86 terabytes), 13.000 de monitoare și un număr neprecizat de tablete. În total este vorba de peste 30.000 de piese de hardware, alături de care a stat și un personal de suport constând din 350 de specialiști.

Însă Acer a fost doar unul dintre furnizorii de tehnologie, alături de Omega (sistemele de măsurare a timpului), Panasonic (echipamente audio-video), Cisco (echipamente de rețea), Samsung (comunicații wireless), Airwave (servicii mobile radio pentru personal) și BT, care a asigurat infrastructura de rețea, constând din peste 4.500 km de fibră optică capabilă să transmită 60 GB de date pe secundă. Au mai contribuit Ofcom (autoritatea britanică pentru comunicații, care a implementat un spectru dedicat jocurilor) și, bineînțeles, LOCOG (comitetul de organizare).

Însă poate cel mai important partener a fost firma Atos, care a integrat toate aceste echipamente și servicii într-un sistem coerent, axat pe câteva componente esențiale. Printre acestea, poate cel mai important și complex sistem este cel referitor la “rezultate”. Am folosit ghilimelele pentru că acest sistem nu se ocupă doar de consemnarea rezultatelor sportive (în multe cazuri preluând date din sistemele de cronometrare), ci integrează și informații complexe despre fiecare sportiv, ține evidența clasamentelor și calificărilor și distribuie toate aceste informații în timp real (întârzierea admisă este de 0,3 secunde) către diferite destinații (situri web, agenții de presă etc.). Aceasta este și sursa principală de informare a comentatorilor, care pot avea imediat informații precum “personal best”, “season best”, rezultatele din calificări, titluri câștigate și alte detalii despre fiecare atlet.

Un alt subsistem important este cel al acreditărilor pentru sportivi, antrenori, arbitri, personal tehnic, oficiali, jurnaliști și așa mai departe. În total au fost procesate, verificate și activate peste un sfert de milion de acreditări, dintre care 10.500 de sportivi și 27.000 de jurnaliști și fotoreporteri. O altă componentă esențială o reprezintă sistemul destinat coordonării celor peste 70.000 de voluntari care au adus o contribuție extrem de importantă la desfășurarea întregului eveniment.

Ca să nu mai vorbim de coordonarea tuturor evenimentelor, de informații personalizate pentru sportivi și tehnicieni privind programul competițiilor, spațiile și intervale de timp pentru antrenamente, administrarea mijloacelor de transport spre diferitele baze sportive și o mulțime de alte detalii. Totul în condiții “mission critical”.

Mi se pare de-a dreptul miraculos că totul a funcționat perfect; singurele incidente s-au produs pentru scurt timp la transmiterea în timp real a poziției GPS a unor sportivi (ciclism, cros, maraton). Însă mirarea mai scade când aflăm că dezvoltarea a început imediat după încheierea ediției de la Beijing și că s-au alocat testelor de integrare nu mai puțin de 200.000 de ore, culminând cu o testare bazată pe simularea celor mai aglomerate trei zile competiționale. S-au tratat toate cazurile imaginabile, începând cu inundarea centrului de date și terminând cu banalități precum un cablu incorect conectat.
Well done, London!