Spania are o poliție a apei, iar cel mai mult de furcă îi dau cultivatorii de căpșuni

Agenții poliției apei știau drumul prin labirintul de culturi de căpșuni și drumuri de pământ din jurul Parcului Național Doñana, din sudul Spaniei. Dar le-a luat mai mult de două ore pentru a găsi locul exact în care un puț scotea apă din una dintre zonele umede cu cea mai mare biodiversitate din Europa pentru a iriga culturi profitabile. Câțiva smochini luxurianți – un petic verde rar în regiunea aceea din ce în ce mai aridă – și un tablou electric alb au dat de gol locația, scrie Bloomberg.

Urmărirea puțurilor de apă neautorizate de pe suprafața vastă, unde fermele legale și ilegale sunt ca aruncate la întâmplare, este „ca găsirea acului în carul cu fân”, spune un tehnician de la autoritatea de apă locală. El a cerut să nu-i fie publicat numele pentru că nu este autorizat să vorbească cu mass-media și se teme de răzbunare din partea fermierilor. „Detectăm mai multe puțuri acum datorită imaginilor din satelit, dar fermierii continuă să le sape deoarece cultivarea fructelor de pădure este prea profitabilă.” Agenții au sigilat gaura de foraj cu bandă albastră, dar sute de alte puțuri ilegale continuă să dreneze Doñana în fiecare zi. Utilizarea apei amenință supraviețuirea păsărilor migratoare, a râsului iberic, pe cale de dispariție, și a sutelor de alte specii, în timp ce exacerbează o criză de apă fără precedent. Lupta pentru apa Spaniei a devenit chiar o chestiune de dispută politică națională despre care a aflat toată Europa. Viitorul unuia dintre siturile de patrimoniu UNESCO din Spania a fost un subiect fierbinte în perioada premergătoare alegerilor generale din iulie. Chiar dacă temperaturile record făceau ravagii în Spania, spaniolii au votat împotriva politicilor ecologice precum cea care permite poliției apelor să închidă puțurile ilegale. Conservatorul Partid Popular a primit cele mai multe voturi, câștigând sprijin în rândul fermierilor prin angajamentul de a face legală irigarea mai multor terenuri, argumentând că veniturile agricultorilor ar trebui să primeze, și nu protejarea cu orice preț a Doñanei. De asemenea,  grupul de extremă dreapta Vox, care neagă încălzirea globală, este și el printre partidele cu public numeros. Politicienii de ambele tabere au folosit Doñana ca un simbol al unei lupte mai ample privind politicile climatice, chiar dacă probleme precum costul vieții, egalitatea de gen și politica identității au căpătat amploare. Este o tendință care urmează să se consolideze pe măsură ce temperaturile globale cresc. În Spania, al doilea an la rând de căldură extremă și de secetă a adus în prim-plan schimbarea climei pentru milioane de cetățeni. Democrațiile din întreaga lume, din Australia și până în SUA, au văzut clima urcând tot mai sus pe agendele politice deoarece fenomenele  meteorologice extreme mai frecvente creează o criză dificil de ignorat. Rămâne de văzut cât de mult va inversa Partidul Popular, dacă va reuși să formeze un guvern stabil, cinci ani de politici climatice progresiste dezvoltate sub Partidul Socialist al prim-ministrului Pedro Sánchez. Sánchez a rezumat alegerile anticipate, pe care tot el le-a convocat și pe care le-a pierdut, într-un mesaj pe Twitter în iunie, întrebând oamenii dacă vor „o Spanie care să aibă grijă de Doñana sau o Spanie care să distrugă Doñana”. Alberto Núñez Feijóo, liderul Partidului Popular, a mers la sigur spunând că guvernul socialist nu abordează problemele reale ale fermierilor. „Există prea multă aroganță și lipsă de soluții”, a afirmat el în aprilie. În campaniile lor, candidații au descris viitorul Doñanei ca fiind o problemă existențială pentru Spania: vor oamenii să protejeze activele de mediu ale țării pentru următoarea generație? Sau dorește națiunea mai puțină birocrație și mai multă creștere economică în prezent? Soarta Doñanei va avea reverberații în toată Europa. În joc este un sector care a exportat căpșuni, zmeură și afine în valoare de 1,4 miliarde de euro  în 2022. Spania în ansamblu contribuie cu aproape jumătate la căpșunile importate de celelalte țări ale Uniunii Europene, potrivit S&P Global Market Intelligence. O combinație de irigare intensivă și forță de muncă migrantă sezonieră a permis unor ferme spaniole din apropiere de Doñana să furnizeze fructe de pădure în afara sezonului, din ianuarie și până în iunie, adesea la prețuri semnificativ mai mici decât produsele locale. Dar rapoartele privind încălcarea drepturilor omului și atacurile sexuale asupra lucrătoarelor au deja semnale de alarmă. Acum există și îngrijorarea cu privire la costul pentru mediu implicat. O petiție recentă care a strâns un sfert de milion de semnături, organizată de Campact, un grup ecologic din Germania – țara care importă cele mai multe căpșuni spaniole – a cerut marilor magazine alimentare să nu mai cumpere căpșuni din Spania.

Unii dintre cei mai mari retaileri de fructe și legume iau măsuri pentru a se asigura că fructele de pădure pe care le vând nu sunt produse cu irigare ilegală. Lanțurile de supermarketuri din Marea Britanie J Sainsbury, Tesco și Morrisons, precum și REWE Group, ALDI Süd și Lidl din Germania au declarat că cel puțin unii dintre furnizorii lor spanioli certifică că fructele au fost cultivate folosind metode eficiente de irigare și surse legale de apă. Sainsbury’s și Tesco au spus că lucrează, de asemenea, să identifice fermele furnizorilor lor pe hărți ale regiunilor cu culturi legale și ilegale din Doñana. Datele, compilate de World Wildlife Fund, estimează că în apropierea parcului național peste 2.000 de hectare sunt irigate ilegal, reprezentând aproximativ o cincime din totalul terenurilor agricole din jurul Doñanei.

„Am văzut multe certificări și afirmații din partea supermarketurilor că vând căpșuni produse în mod legal”, spune Friederike Gravenhorst, directorul de campanie la Campact, care este și membru al Partidului Verzilor Germani. „Dar asta nu poate fi total adevărat – cineva, undeva trebuie să cumpere căpșuni udate cu apă ilegală.” Marii producători care au contracte directe cu supermarketuri primesc adesea vizite neașteptate de la auditori angajați de agențiile de certificare pentru verificarea unor lucruri precum infrastructura de irigare, permisele lucrătorilor și condițiile de muncă și de trai. Dar cel mai adesea aceste inspecții verifică doar documentele și nu situația de pe teren. Devine mai complicat cu micii fermieri, care alcătuiesc majoritatea celor care cultivă în jurul Doñanei și adesea își vând produsele prin cooperative locale. Acolo sunt amestecate fructele din diferite câmpuri, ambalate la fața locului și expediate în străinătate în mai puțin de 24 de ore, ceea ce face aproape imposibilă urmărirea originii lor. Pe Felipe Fuentelsaz îl îngrijorează soarta Doñana de dinainte de acest ciclu electoral. Oficialul WWF a consumat șapte ani negociind cu politicienii și fermierii locali pentru a ajunge la un acord în 2014 care să protejeze parcul național de hoții de apă.

„Mi s-a rupt inima”, spune el, când politicienii locali din Partidul Popular au anunțat în decembrie 2021, înainte de alegerile regionale din anul următor, că vor înainta un proiect de lege care să permită acordarea de licențe pentru până la 1.900 de hectare de teren irigat ilegal în jurul Doñanei. Măsura, susținută de Vox, a declanșat alarme la fel de puternice și la Comisia Europeană, care a avertizat că acest pas va înrăutăți semnificativ starea acviferelor parcului și va amenința grav perspectivele economice ale regiunii. UNESCO a spus că Doñana își va risca statutul de sit al Patrimoniului Mondial.

Pierderea etichetei ar fi o lovitură pentru un comerț turistic dinamic, care se bazează pe peisaje uimitoare și biodiversitate bogată.Într-o seară de iulie, un apus de soare deasupra parcului i-a lăsat cu gura căscată pe turiștii din satul El Rocío din apropiere. Cerul a trecut de la portocaliu la violet în timp ce flamingii și rațele sălbatice se hrăneau în lagunele puțin adânci, tulburate doar de nechezatul cailor care rătăcesc în voie pe câmpia înierbată. „Așa era înainte toată mlaștina, puteai vedea 200 de specii de păsări într-o singură lagună”, spune Fuentelsaz. „Ceea ce ai astăzi în El Rocío reprezintă doar 0,1% din Doñana, iar restul este uscat sau seacă rapid.”

Lanțurile de supermarketuri din Marea Britanie J Sainsbury, Tesco și Morrisons, precum și REWE Group, ALDI Süd și Lidl din Germania au declarat că cel puțin unii dintre furnizorii lor spanioli certifică că fructele au fost cultivate folosind metode eficiente de irigare și surse legale de apă.

Nevăzut de vizitatori, un canal aflat la aproximativ 25 de kilometri distanță a canalizat apa departe de Doñana către câmpurile întinse de-a lungul său. Iarba uscată din acea parte a parcului este departe de scena idilică din El Rocío. Trei berze zboară în cercuri deasupra unui petic de noroi crăpat, unde hărțile sugerează că ar trebui să existe un izvor. În timp ce unele lagune dispar în mod regulat în lunile fierbinți de vară, de ceva timp multe rămân uscate pe tot parcursul anului. 11 ani consecutivi de ploi mai reduse decât media își spun cuvântul. Este o soartă pe care Doñana a reușit să o evite timp de zeci de ani, în ciuda solicitărilor ca aceasta să fie desecată din cauza infecțiilor aduse de țânțari. Eforturile de conservare a zonei umede au început serios la mijlocul anilor 1950, după ce dictatorul Francisco Franco a încercat să o transforme într-o plantație de eucalipt. Petice mari au fost transformate în teren agricol, dar WWF a cumpărat peste 6.700 de hectare în 1963 și astfel a creat prima rezervație biologică a Spaniei. Guvernul lui Sánchez a cumpărat mai multe terenuri de la fermieri și intenționează să aducă unele fluxuri de apă înapoi în Doñana. Autoritatea locală de apă a închis 229 de puțuri ilegale în ultimii cinci ani într-un joc de-a lovitul cârtiței. Etichetarea unui puț este doar primul pas într-un proces administrativ îndelungat care se poate termina cu o amendă uriașă – și între timp pot fi săpate multe alte puțuri. WWF estimează că în jurul Doñanei există aproximativ 800 de foraje ilegale. Unele sunt structuri mari, armate cu beton, altele sunt doar o țeavă care iese câțiva centimetri din pământ, făcându-le aproape imposibil de găsit. Anul trecut, guvernul a făcut pasul controversat de a limita cantitatea de apă disponibilă pentru irigare, înfuriind mulți fermieri locali care au fost nevoiți să-și lase câmpurile de căpșuni, bumbac și orez necultivate în acest sezon. Dar chiar și aceste măsuri abia dacă sunt suficiente pentru a menține Doñana în viață, spune Joaquín Páez, președintele autorității de apă. Trei din cele cinci acvifere subterane care alimentează Doñana sunt încă supraexploatate.

Doñana are viitor doar „dacă facem tot ce ne-am planificat”, spune el. „Și dacă plouă.” Controalele sporite ale provenienței fructelor de pădure spaniole îi afectează pe fermierii din Almonte, un sat de lângă Doñana.

Orice boicot va fi încă o lovitură după ani de luptă cu uscăciunea. Eforturile de creștere a eficienței irigațiilor și de trecere la metode de agricultură mai puțin intensive vor fi în zadar dacă fermele mici din regiune sunt toate considerate furnizori riscanți, deoarece nu există o modalitate clară de a distinge care fructe provin din fermele irigate legal. Producția totală de fructe de pădure din Almonte a scăzut în acest an, fiind cu 15% mai mică în comparație cu sezonul trecut, spune Manuel Delgado, un purtător de cuvânt al fermierilor. Grupul industrial Interfresa estimează că seceta și alți factori care influențează culturile au cauzat o scădere cu până la 30% a producției de căpșuni în acest sezon în întreaga provincie Huelva, care include Doñana. De acolo provin aproape toate fructele de pădure spaniole.

„Această campanie germană are un impact asupra fiecărui cultivator de fructe din Huelva”, spune Delgado. „Dar nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat dacă nu am fi avut pe masă acea propunere a Partidului Popular de a legaliza ceea ce până acum era considerat irigare ilegală și dacă nu am fi fost în mijlocul unei campanii electorale.” Fermierii din Almonte spun că dacă proiectul de lege devine lege, îi va scoate din afaceri pe cei care au respectat regulile și va grăbi epuizarea resurselor de apă ale Doñanei. Ei vorbesc prin Delgado pentru că niciunul nu vrea să fie identificat în media după ce unii au primit amenințări pe rețelele de socializare și prin SMS de la alți cultivatori care își doresc fântânile legalizate. Dezbaterea politică a exploatat frustrări care au dospit în Doñana ani de zile. Cei doi polițiști ai apei care au sigilat puțul din câmpul de căpșuni în iulie au fost însoțiți de ofițeri de la Garda Civilă a Spaniei, o practică standard după un incident din 2018 – înregistrat de WWF – în care un agent care făcea o inspecție de rutină în zonă a fost agresat de un grup de oameni și, ca urmare, internat în spital. În acea după-amiază, proprietarul câmpului de căpșuni a venit în timp ce agenții poliției apei deconectau sursa de electricitate a puțului. Bărbat solid, purtând o cămașă albă pe jumătate descheiată, a coborât dintr-un SUV gri într-un spectacol de intimidare, dar a tăcut în timp ce poliția apelor i-a explicat de ce este acolo și i-a înmânat un maldăr de formulare sub privirea atentă a agenților de ordine.

Fermierii din Almonte se tem că dacă Partidul Popular va obține puterea îi va încuraja pe cultivatorii ilegali. Dar există semne că formațiunea și-ar putea schimba poziția în fața diviziunilor crescânde între fermieri și a avertismentelor venite din partea instituțiilor europene și internaționale. „Există posibilitatea ca acesta să fie un joc politic de mobilizare a unor grupuri și ca, în final, legalizarea să nu meargă înainte”, spune Delgado, purtătorul de cuvânt al fermierilor. „Indiferent de ce va fi, ceea ce suferim aici este foarte real.”   

Utilizarea apei amenință supraviețuirea păsărilor migratoare, a râsului iberic, pe cale de dispariție, și a sutelor de alte specii, în timp ce exacerbează o criză de apă fără precedent. Lupta pentru apa Spaniei a devenit chiar o chestiune de dispută politică națională despre care a aflat toată Europa.