Sorin Pâslaru, ZF: Trei miniștri și trei bugete: toate greșite

Bugetul pe 2009, propus sub administrarea lui Gheorghe Pogea, a eșuat la mare distanță față de realitate, chiar sub oblăduirea FMI: a mizat în ianuarie 2009, când valul crizei era deja de 10 metri, pe o creștere economică de 2% și venituri în creștere cu 18% (! ), dar a fost minus 7% la PIB și minus 6% la venituri față de anul anterior. (Daca BNR nu scade accelerat dobanda, bugetul esueaza)

Fiind an electoral – alegerile prezidențiale, deși veniturile nu s-au făcut, cheltuielile nu au fost reduse corespunzător, ci chiar au fost majorate, cele de personal crescând cu 7%. Rezultatul? Deficit bugetar de 7,4% din PIB, aproape dublu față de cel din 2008 de 4,8%. Bugetul pe 2010, propus sub administrarea lui Sebastian Vlădescu, a fost construit pe o creștere economică de 1,5%, cu toate că erau semnale evidente că nu-și revine consumul, dar PIB-ul a fost în continuare pe minus, de aproape 2%. (Marele pariu pentru 2009: vor creste veniturile la buget cu 18%?)

Pe plus de 7% au fost prognozate și veniturile, complet irealist. Cheltuielile angajate odată făcute, în mai 2010 statul a constatat subit că nu mai are bani, a tăiat salariile și a majorat TVA într-o noapte provocând recăderea economiei într-o depresie din care nu a ieșit nici acum. Foarte bună prognoza, foarte bun ministrul. A reușit să întoarcă economia cu patru ani înapoi.

Bugetul pe 2011, propus sub Gheorghe Ialomițianu și certificat de 100 de ori pe parcursul anului că va fi respectat, prevede o creștere de 1,5% a PIB pentru 2011.

Ieri însă Finanțele au anunțat că în această lună va veni la București o delegație a FMI să discute bugetul din perspectiva unei noi ținte de creștere pentru 2011, cea de 1,5% fiind sub semnul întrebării.

Cât despre 2012 prognozele băncilor sunt mult mai pesimiste decât cea a Comisiei de Prognoză de 4%, mergând și spre 2%. Noroc că de această dată cheltuielile pentru 2011 au fost prevăzute egale cu cele de anul trecut, adică de 200 miliarde de lei (47,6 mld. euro).

Sigur, în toate aceste cazuri cei trei miniștri pot veni să spună că, dintr-o dată, condițiile externe au devenit mai dificile. Dar nici după primul an în care bugetul a eșuat lecția nu a fost învățată, nici după al doilea și se dovedește, iată, că nici după al treilea. În 2009, când deficitul amenința să urce la 10% din PIB, a fost aplicată soluția zilelor de concediu fără plată. În 2010 a fost majorat TVA. Ce va fi în 2011? Care este efectul acestor bugetări greșite? Simplu: acumularea de datorie publică. Când angajezi deja cheltuieli și nu ai venituri, acoperirea lor se face doar majorând datoria publică.

Iar datele arată că datoria publică a crescut de la 27 miliarde de euro în decembrie 2008 la 45 miliarde de euro în iulie 2011. Practic, în fiecare din cei doi ani în care a eșuat bugetul statul român a adăugat la datoria publică încă 9 miliarde de euro ca să funcționeze. În general este bine să nu îi întrebi pe miniștri sau pe președinte de ce nu au făcut până acum ce au spus sau ceea ce spun că vor face de acum încolo că îi enervezi. Ei preferă să îți vorbească mereu și mereu despre ceea ce vor face. Dar la Finanțe este mai complicat – o dată ce îți asumi un nivel al veniturilor și angajezi cheltuieli, orice eroare în minus majorează deficitul bugetar și datoria publică. Aproximările costă. Din acest punct de vedere, presa urrmărește din păcate mai puțin banii și bilanțurile de venituri și cheltuieli și mai mult declarațiile.

Deși abundă abuzurile, mai ales la capitolele cheltuielile cu bunurile și serviciile, eșecul pe atragerea de fonduri europene este total, iar din punct de vedere macroeconomic de trei ani de zile economia se zbate în recesiune, mai mult decât orice altă țară din UE, actuala putere este mult mai puțin criticată decât cele dinainte. Multe relatări au început să fie de tip Monitorul Oficial – guvernul a decis, a hotărât, legea X a fost schimbată. Este de înțeles atunci cum de țintele nu sunt atinse trei ani la rând. Când nu te bate nimeni la cap, poți să ajustezi barca din mers și cu 90 de grade, chiar cu riscul de răsturnare.