Sorin Pâslaru, ZF: De ce nu se transformă atuurile geografice, geologice și biologice ale României în prosperitate așa cum se transformă talentul fetelor din nordul Moldovei în medalii la Olimpiadă la canotaj? Unde găsim o Elisabeta Lipă și pentru economia românească?

Deși regulile de funcționare ale unei economii sunt aceleași peste tot, ca și legile fizicii, dezvoltarea unei economii ar putea să aibă caracteristici diferite de la țară la țară, așa cum limba unei țări este diferită și este determinată inclusiv de geografia, geologia și biologia locului.

De aceea, România ar trebui să-și folosească toate atuurile pentru a putea trece de statutul său actual de economie periferică a UE, cu al doilea cel mai redus PIB per capita și cel mai redus salariu mediu net, la categoria de economie dezvoltată în următorii 20 de ani.

Din păcate în cele mai multe dezbateri despre parcursul pe care ar trebui să-l aibă țara pentru a se dezvolta, atuurile economiei românești, trăsăturile sale definitorii sunt ocultate parcă în mod deliberat, de parcă ai putea să ignori atunci când vorbești cu o persoană cum arată sau cum vorbește.

Dar dacă România este în top 3 la producția de grâu, porumb, floarea soarelui și la petrol și gaze în Uniunea Europeană și poate câștiga medalii la canotaj la Olimpiadă pur și simplu pentru că băieții și fetele din Deltă sau din munții Bistriței sunt potriviți pentru asta, atunci de ce să nu devină acestea atuurile noastre?

Dacă Olanda a inventat comerțul mondial și agricultura supraintensivă pentru că nu avea ce se le dea de mâncare celor 17 milioane de locuitori îngrămădiți pe 40.000 km pătrați (România are 230.000 km patrați) iar Marea Britanie nu a împărțit și probabil nu va împărți cu nimeni nici de acum încolo statutul de mare putere financiară – pentru că agricultură nu are cum să aibă –  atunci de ce România nu-și poate juca propriile avantaje?

Dacă Polonia încă produce 60% din energia electrică din cărbune iar Norvegia și-a făcut un fond suveran de 1.000 de miliarde de euro de pe urma extragerii de petrol și gaze din Marea Nordului cine se supără?

Adică de ce România nu își poate folosi propriile resurse pentru a construi propriul model de dezvoltare și prosperitate pentru proprii locuitori?

În loc să identifice atuurile și să propună cele mai viabile soluții de valorificare și transformare, de a găsi căile pentru a pune valoare adăugată peste materia primă extrasă local sau chiar importată de aiurea, dezbaterile care au loc astăzi printre economiștii din România au ajuns să aibă ca subiect cât de „morală“ este sau nu atitudinea guvernului sau a populației față de deficite sau economie.

Când antreprenorul identifică resurse în jur – de cele mai multe ori în condiții adverse –  pentru a aduce pe piață un serviciu sau un produs mai bun, mai ieftin sau la care nu s-a gândit nimeni, nu se gândește la moralitate. Sau mai degrabă moralitatea este o valoare intrinsecă a acțiunii lui.

Avem nevoie și de moralitate în economie, dar în primul rând avem nevoie de acțiune. Oamenii de afaceri, mediul de business așteaptă de la cei care strâng toate datele din economie, cum sunt oficialii de la Banca Națională, să-i ghideze printr-o lume care devine tot mai imprevizibilă și să le dea o perspectivă de viitor.

România stă astăzi pe resurse publice și private care nu sunt puse la treabă. Din fondurile europene de 40 mld euro pentru programarea bugetară 2021-2027 nu s-a cheltuit nici un ban iar din programul PNRR de 30 mld. euro s-au tras doar 1,2 miliarde de euro anul trecut.

Băncile stau pe munți de bani, iar raportul depozite pe credite este aproape dublu. Din 25 miliarde de euro credite acordate de bănci către firme, deja cel mai mic nivel din Uniunea Europeană, doar 14 miliarde de euro sunt credite pe termen lung, pentru investiții.

Se poate dezvolta o țară cu un PIB de 350 mld. euro cât se așteaptă anul acesta cu credite pentru investiții pentru companii de doar 14 mld. euro? E moral ca băncile să stea pe bani, să plătească oamenilor 2-3% la depozite pe 12 luni și să-i depună la BNR cu 6% dobândă?

Asta ar trebui de fapt să se discute la banca centrală într-o țară periferică a UE: cum suntem în top 3 la resurse de orice fel și pe ultimele trei locuri la salarii și PIB per capita? Oare nu pentru că în sistemul economic circulația banilor este de fapt gâtuită în loc să fie facilitată de sistemul bancar?

De ce nu se transformă atuurile geografice, geologice și biologice ale României în prosperitate așa cum se transformă forța fetelor din nordul Moldovei în medalii la Olimpiadă la canotaj? Unde găsim o Elisabeta Lipă și pentru economia românească?