Sorin Pâslaru, ZF: Când un CEO de companie de asigurări vede zilnic pe telefonul mobil vânzările de polițe, rezervele, daunele notificate și daunele plătite, ASF calculează abia după un an coeficienții de solvabilitate și lichiditate?

Pentru cine are răbdare să vadă mai îndeaproape cauzele pentru care companiile de asigurări RCA cad una după alta, se relevă pas cu pas la nivelul ASF un amestec de incompetență, teamă, ascundere după norme dar și pe undeva ochi închiși deliberat, ceea ce va trebui stabilit.

Populată în majoritate cu oameni lipsiți de studii de specialitate sau fără expertiză în sector – cum să dai aprobări pentru executivi în asigurări care trebuie să certifice vechimea când tu nu ai lucrat o zi în acest sector? – Autoritatea de Supraveghere Financiară și-a pierdut credibilitatea ca instituție de supraveghere.

După cazul Astra, deși City Insurance și Euroins își împărțeau piața RCA la peste 80%, când erau întrebați, oficialii din ASF afirmau fără ezitare că cele două companii sunt bine capitalizate și nu sunt în pericol de prăbușire.

Slăbiciunea supravegherii pe piața RCA a început odată cu aducerea la conducerea ASF a unor oameni care nu au avut legătură cu sectorul asigurărilor, sector unde un specialist se formează în minimum 10 ani.

Și între anii ‘90 și la începutul anilor 2000 au fost probleme pe piața RCA, ale cărei caracteristici sunt de natură să atragă investitori de paie care pur și simplu au ca strategie să plătească daunele din primele încasate, ca într-o schemă Ponzi.

Dar atunci companiile cărora li s-a retras autorizația, mai întâi Metropol și apoi Grup AS, nu erau pe primele poziții, nu erau pe locul 1 ca și cotă de piață precum apoi Astra, City și Euroins. Atunci însă instituția de supraveghere, care era doar pentru sectorul asigurărilor, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, era condusă de oameni cu experiență în asigurări, care participaseră la construcția instituțională a pieței asigurărilor și la elaborarea legislației.

Prin natura sa, de evaluare a riscurilor viitoare, sectorul de asigurări este foarte tehnic. Se lucrează cu teoria probabilității, specialiștii care calculează primele -actuarii – au nevoie de pregătire suplimentară față de cursurile facultăților economice. Este o lume aparte. Când aduci oameni care nu au avut de-a face deloc cu acest sector să decidă, rețeta prăbușirii este sigură. Este ca și cum ai construi poduri fără ingineri constructori. De fapt, de asta nici nu s-au făcut autostrăzi în România, că dacă numeri inginerii cu studii de specialitate din cadrul Ministerului Transporturilor termini repede.

Nivelul primelor pe fiecare clasă de risc și pe fiecare client, nivelul rezervelor de primă și de daună, nivelul reasigurărilor, modul de investire a rezervelor, coeficientul de lichiditate și cel de solvabilitate – sunt doar câțiva dintre parametrii care trebuie calculați.

Companiile de asigurări sunt ținute să facă raportări continue către ASF și este imposibil să urmărești ce se întâmplă cu adevărat într-o companie care își asumă riscuri de miliarde de euro dacă ajungi să calculezi coeficienții de sovabilitate și lichiditate abia după un an.

În sistemul bancar, dealerii din trezoreria băncilor, în afară de funcția de a face bani din tranzacții pentru bancă, au rolul de a „închide” indicatorii la nivelul cerut de banca centrală prin diverse tranzacții de plasare sau atragere de depozite, de cumpărare sau de vânzare de titluri de stat sau de valută.

Sunt indicatori zilnici, săptămânali și lunari urmăriți de banca centrală. Dacă o bancă dă un credit azi de un milion de euro, la sfârșitul zilei balanța sa trebuie să rămână echilibrată, deci să atragă fonduri similare sau să fi avut capitalul necesar anterior din surse proprii sau împrumutate.

Când bănci din America sunt puse azi în genunchi de transferul a zeci de miliarde de euro prin telefon într-o după-amiază, ASF în România așteaptă luni de zile coeficienții pe baza cărora să decidă dacă o firmă de asigurări este sau nu în stare să-și asume obligațiile?

Dacă o firmă de asigurări subscrie azi un risc de un miliard de euro, mâine ar trebui să își facă rezervele sau să își cumpere reasigurarea necesară.

Chiar directorii de companii de asigurări au azi pe telefon, în mod continuu, situația încasărilor de prime, a rezervelor, a daunelor notificate și a celor plătite. Cum să crezi că poți supraveghea o piață de miliarde de euro, atât de sofisticată, cu instrumente atât de primitive și cu oameni atât de puțin specializați?

De la mare distanță, fără să fii apropiat măcar de piața financiară sau de asigurări, când în șapte ani ai trei falimente ale liderului pieței RCA, cu subscrieri de sute de milioane de euro, înseamnă că ceva este putred. Ori nu știu, ori nu pot, ori au închis ochii în mod deliberat. Cine răspunde?