Sorin Pâslaru, ZF: Când încep să scadă băncile cu 10% într-o zi pe bursă, nu mai e de joacă

Când bănci mari, cu active de sute de miliarde de euro și prezență globală, scad cu 10% într-o ședință, este evident că temerile investitorilor nu mai sunt despre o nouă recesiune, ci despre o posibilă întrerupere a sistemului într-un anumit punct. Întrebarea-cheie este unde va fi acel punct – în Europa sau peste Ocean?

Ceea ce diferențiază acest nou val al scăderilor de toamna lui 2008 este că pare că nu există o presiune care se acumulează și un moment culminant după care piețele să poată spune: gata, s-a terminat, bine că s-a rezolvat.

Atunci, totul s-a concentrat pe ideea că statul trebuie să salveze băncile, altfel tot sistemul financiar este în aer. Acum însă este ca un război de gherilă, ca un foc mocnit gata din nou să izbucnească. În săptămâna care a urmat retrogradării SUA s-a înregistrat cea mai mare volatilitate din istoria de 100 de ani a indicelui Standard& Poor’s 500: patru zile la rând de plus sau minus 5%.

Această stare de incertitudine este provocată de lipsa de perspectivă. Investitorii nu știu ce să cumpere, companiile nu știu ce să facă cu banii. Între timp, America și Europa au început să-și mute între ele responsabilitatea pentru criză. Les Echos, cel mai important ziar francez de business, scria ieri că bursele europene au scăzut din cauza temerilor privind economia americană.

Pe de altă parte, Wall Street Journal a afirmat într-un articol care a apărut ieri pe prima pagină că Rezervele Federale, banca centrală a SUA, urmăresc cu atenție poziția financiară a sucursalelor din SUA ale băncilor europene.

Ceea ce nu se recunoaște la nivel oficial devine evident din luările de poziție ale mass-media de pe cele două maluri ale Atlanticului – cine provoacă cu adevărat destabilizarea finanțelor, deficitul american sau datoriile din Europa?

Este un război dur și este evident că americanii sunt mult mai bine organizați. Dar și mai preocupați să fie zi de zi conectați la piețe. Mai îngrijorați.

Un exemplu. Când toată Europa este în amorțire în luna august, ce făcea vineri seara pe 5 august la 10 pm un șef al unui fond american de obligațiuni? Verifica e-mailurile și dintr-odată a văzut bomba – retrogradarea SUA. Într-un sfert de oră le-a trimis tuturor colaboratorilor un mesaj cu ce este de făcut, ce reacție să aibă. Ideea era că tot titlurile de trezorerie americane sunt cele mai sigure, după cum scrie New York Times.

Și astfel de mesaje chiar au avut efect. În Europa, retrogradarea Greciei sau a Portugaliei de către agențiile de rating a avut ca efect imediat scumpirea finanțării. În SUA, dimpotrivă. Finanțarea s-a ieftinit pentru Trezoreria SUA.

Europa are pur și simplu o problemă tehnică: nu are un lider de la care să se aștepte răspunsuri când piețele intră în derivă. În plus, nu are un ziar care să îi reprezinte interesele, un Wall Street Journal al Europei, în condițiile în care Financial Times este, după model britanic, în două luntri.

Vor avea un răspuns politicienii până la urmă la această criză? Greu de spus. Pe oricine întrebi din business, spune că piețele nu au în față destul lidership politic. “Nu vedeți că au ieșit numai Sarkozy și Merkel? Ei spun că și-au rezolvat problemele, iar piețele financiare înțeleg că Uniunea Europeană este divizată și că fiecare își vede de propria economie”, a spus ieri unul dintre șefii companiilor de asigurări de pe piața românească.

Dar ce pot face actualii lideri în condițiile în care menghina este teribilă, pentru că datoriile nu lasă loc pentru cheltuieli care să determine relansarea.

Sigură este doar incertitudinea. Oricum, loc de scădere mai este. Nu trebuie uitat însă că bursele sunt încă departe de momentul martie 2009, când Dow Jones, acum în jur de 11.000 de puncte, a fost și la sub 7.000 de puncte.