Sonda spațială Dawn a realizat o serie de fotografii ale planetei pitice Ceres

Specialiștii germani care lucrează cu datele obținute de camera foto de la bordul sondei spațiale Dawn au creat un scurt film care arată planeta pitică Ceres, cu un diametru de doar 950 de kilometri, rotindu-se în jurul axei sale, informează bbc.com.

La sfârșitul lunii ianuarie, satelitul științific va fi mai aproape de Ceres, iar fotografiile pe care va reuși să le facă vor fi de mai bună calitate decât cele realizate de telescopul spațial Hubble.

În prezent, sonda se află la o distanță de puțin sub 400.000 de kilometri de Ceres, iar fotografiile pe care le-a realizat oferă o claritate a imaginii de doar 80% din cea de care este capabil celebrul telescop spațial.

Ceres va deveni în luna martie prima planetă pitică vizitată îndeaproape. Cea de-a doua astfel de întâlnire din istoria explorării spațiale va avea loc în luna iulie, când sonda spațială a NASA New Horizons va ajunge în vecinătatea lui Pluto.

Planetele pitice alcătuiesc o clasă distinctă de obiecte cosmice din Sistemul Solar, după planetele telurice interioare (din interiorul Sistemului Solar, mai apropiate de Soare, n.r.), precum Terra și Venus, și giganții gazoși ca Jupiter și Saturn.

Dawn va ajunge pe orbita lui Ceres după ce a vizitat asteroidul Vesta. Acest obiect spațial, cu un diametru de aproximativ 530 de kilometri, avea aspectul unei mingi de fotbal dezumflate, rezultatul unei coliziuni impresionante din trecutul său, când o bucată mare din regiunea polului său sudic a fost spulberată.

În ceea ce privește planeta pitică Ceres, aceasta este destul de mare pentru ca gravitația să fi organizat materia care alcătuiește obiectul spațial într-o formă mai apropiată de cea a unei sfere.

Savanții cred că Vesta și Ceres sunt corpuri care ar fi putut deveni planete telurice în toată regula, dar nu au avut timpul și condițiile necesare.

În cazul asteroidului Vesta, acesta a trecut printr-o mare parte din procesele care au transformat Pământul în fazele sale incipiente, cum ar fi o diferențiere a straturilor interioare pentru a permite formarea unui nucleu din fier. În schimb, în cazul lui Ceres, încercările de a deveni o planetă majoră au încetat foarte repede.

Cercetătorii cred că interiorul lui Ceres este alcătuit în mare parte dintr-un nucleu stâncos, acoperit de gheață, care este, la rândul său, izolat de un strat de pietriș la suprafață. Una dintre întrebările majore la care oamenii de știință speră să afle un răspuns se referă la posibilitatea existenței unui ocean de apă în formă lichidă în adâncurile planetei pitice. Unele modele susțin ideea că un astfel de ocean ar putea exista.

Sonda spațială Dawn ar trebui să stea pe orbită și să studieze planeta pitică Ceres timp de 16 luni, dar misiunea depinde foarte mult de cât de bine va funcționa satelitul științific, care este deja afectat de o serie de probleme tehnice.

Două dintre instrumentele de navigare care o ajutau să mențină o traiectorie exactă au încetat să mai funcționeze și din această cauză sonda este nevoită să folosească propulsoarele pentru a menține un curs corect, dar acest lucru înseamnă că va consuma mai multă hidrazină, combustibilul pe bază de azot și hidrogen, dintr-o clasă de compuși asemănători amoniacului, pe care îl utilizează.

Dacă totul va continua să funcționeze, sonda va putea face observații de la o distanță minimă de 400 de kilometri de suprafața lui Ceres.

Când va veni, în cele din urmă, timpul ca misiunea să se încheie, sonda va fi părăsită pe orbita lui Ceres, învârtindu-se în jurul planetei pitice.

“S-au calculat modelele pentru următorii o sută de ani și (Dawn, n.r.) va fi pe o orbită foarte stabilă. Vom deveni un satelit permanent al lui Ceres”, a declarat Carol Raymond, din cadrul echipei de cercetători care lucrează la misiunea Dawn, pentru BBC News.