Socialism și corupție. Venezuela, țara șoferilor de Ferrari unde sărăcia s-a redus drastic: doar jumătate dintre locuitori mai sunt săraci

Se spune că noua criză bancară din Occident este încă o eroare a capitalismului, un semn că trebuie schimbat ceva în sistem. Există alte sisteme pentru comparații? Sigur că da: există capitalismul de stat al Chinei care l-a propulsat la conducere pe cel mai puternic dictator comunist al lumii moderne, există sclavagismul sub dictatura totalitară dinastică demnă de Evul Mediu din Coreea de Nord,  există capitalismul capturat de oligarhi și de serviciile secrete din Rusia, există multe.

Există și viziunea socialistă a Venezuelei, care se poate reduce la doar două aspecte – Ferrari scumpe pe străzi și copii flămânzi în case, scrie The New York Times. În capitala țării, un magazin vinde genți Prada și un televizor ultrawide de 110” cu 115.000 de dolari. Nu departe s-a deschis un dealer Ferrari, în timp ce un nou restaurant permite oricui își permite să savureze o masă de la înălțimea unei macarale uriașe cu vedere la oraș. Nu este deloc ieftin. „Când a fost ultima dată când ai făcut ceva pentru prima dată?” strigă gazda restaurantului la microfon către clienții entuziasmați în timp ce aceștia cântă în cor o melodie de Coldplay. Acestea nu se întâmplă la Dubai sau Tokio, ci la Caracas, capitala Venezuelei, unde o revoluție socialistă promitea cândva egalitate și sfârșitul burgheziei. Oamenii conducerii încă se mai alintă cu titlul de revoluționar. Economia Venezuelei a făcut implozie  în urmă cu aproape un deceniu, provocând un flux imens de migranți într-una dintre cele mai grave crize din istoria modernă a Americii Latine. Acum există semne că în țară se instalează o nouă normalitate dezorientantă, cu produse pentru folosința zilnică ușor disponibile, cu sărăcia care începe să scadă – și cu bule de bogăție surprinzătoare. Acest lucru a lăsat guvernul socialist al președintelui autoritar Nicolás Maduro să conducă o economie ameliorată, în timp ce opoziția se chinuie să se unească, iar Statele Unite reduc sancțiunile petroliere care au ajutat la distrugerea finanțelor țării.

Condițiile rămân îngrozitoare pentru o mare parte a populației și, în timp ce hiperinflația care a paralizat economia s-a moderat, prețurile încă se triplează de la an la an.

„Au fost capabili să se adapteze la multe dintre problemele lor după ce sancțiunile au fost implementate prin dolarizare și astfel, în timp, începe să pară că sunt capabili să ajungă la un statut care ajută practic elitele de acolo, dar săracii sunt încă foarte, foarte săraci.’’

Mark A. Wells, secretar adjunct de stat

Dar, odată cu relaxarea restricțiilor guvernamentale privind utilizarea dolarului american pentru a frâna colapsul economic, activitatea de afaceri revine la ceea ce a fost odată cea mai bogată națiune din regiune.

Drept urmare, Venezuela este din ce în ce mai mult o țară a celor care au prea mult și a celor care nu au deloc și una dintre cele mai inegale societăți din lume, potrivit Encovi, un sondaj al Institutului de Cercetări Economice și Sociale al Universității Catolice Andrés Bello din Caracas. Maduro s-a lăudat că economia a crescut cu 15% anul trecut față de anul precedent și că au avansat și colectarea de taxelor și exporturile, deși unii economiști subliniază că traiectoria economiei este înșelătoare, deoarece vine după ani de scăderi uriașe. Dar pentru prima dată în ultimii șapte ani, sărăcia este în scădere: doar jumătate din națiune trăiește în sărăcie, o proporție mai mică decât cea de 65% din 2021, potrivit sondajului Encovi. Însă studiul a constatat și că cei mai bogați venezueleni sunt de 70 de ori mai înstăriți decât cei mai săraci, punând națiunea la egalitate cu unele țări mai primitive din Africa.

Iar accesul la dolarii americani este adesea limitat la persoanele cu legături cu guvernul sau la cei implicați în afaceri ilicite. Un studiu de anul trecut realizat de Transparency International, o organizație de supraveghere anticorupție, a constatat că afacerile ilegale, cum ar fi cele cu alimente, motorină, contrabanda de persoane și cu gaze, reprezintă mai mult de 20% din economia Venezuelei. Deși părți din Caracas sunt pline de locuitori care își permit o gamă tot mai mare de bunuri importate, unul din trei copii din Venezuela suferea de malnutriție în mai 2022, potrivit Academiei Naționale de Medicină. Șapte milioane de venezueleni pur și simplu nu au mai rezistat și și-au abandonat patria din 2015 până acum, arată cifrele Națiunilor Unite.

Și în ciuda noului slogan al administrației Maduro – „Venezuela este reparată” – mulți trăiesc cu echivalentul a doar câțiva dolari pe zi, în timp ce angajații din sectorul public au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva salariilor mici. „Trebuie să mă dau peste cap”, spune María Rodríguez, de 34 de ani, un analist de laborator medical din Cumaná, un oraș mic departe de capitală, explicând că pentru a plăti mâncarea și taxa de școlarizare a fiicei ei se bazează pe două locuri de muncă, o afacere secundară în care vinde produse de înfrumusețare și bani de la rude. Yrelys Jiménez, o profesoară de grădiniță din San Diego de los Altos, o localitate mai apropiată de Caracas, a glumit că salariul ei de 10 dolari pe lună înseamnă „hrană pentru azi și foame mâine”. (Un meniu la restaurantul care permite mesenilor să mănânce la 50 de metri deasupra solului costă 140 de dolari.)

În ciuda acestor greutăți, Maduro s-a concentrat pe promovarea indicatorilor economici în creștere ai țării. „Se pare că persoana bolnavă își revine, se oprește, merge și aleargă”, a spus el într-un discurs recent, comparând Venezuela cu un pacient din spital vindecat brusc.Schimbarea politicii Statelor Unite față de Venezuela a avut parțial un efect bun asupra administrației sale.

În noiembrie anul trecut, după ce administrația Maduro a fost de acord să reia discuțiile cu opoziția, administrația Biden a eliberat pentru gigantul Chevron o licență extensibilă de șase luni pentru a extrage petrol în Venezuela. Acordul prevede ca profiturile să fie folosite pentru a achita datoriile datorate companiei de către guvernul venezuelean. Și în timp ce Statele Unite încă interzic achizițiile de la compania petrolieră de stat, țara și-a majorat vânzările de petrol pe piața neagră către China prin intermediul Iranului, spun experții în energie. Maduro iese din izolare și în America Latină, deoarece o schimbare politică regională spre stânga a dus la dezghețarea relațiilor. Columbia și Brazilia, ambele conduse de lideri de stânga recent aleși, au restabilit relațiile diplomatice. Noul președinte al Columbiei, Gustavo Petro, a fost deosebit de cald cu  Maduro, întâlnindu-se cu el în mod repetat și acceptând un acord pentru importul de gaze naturale venezuelene.

Cu alegerile prezidențiale planificate anul viitor și cu guvernul paralel al opoziției desființat recent, Maduro pare din ce în ce mai încrezător în viitorul său politic. Rata inflației de anul trecut de 234% pune Venezuela pe locul al doilea în lume, în urma Sudanului, într-un clasament trist, dar este slabă în comparație cu hiperinflația observată în 2019, când rata a explodat la 300.000%, potrivit Băncii Mondiale. FMI se aștepta în 2018 la o inflație de 1.000.000%. Atunci, o găină de 2,5 kg costa 14,6 milioane bolivari, echivalentul a 2,2 dolari. Odată cu creșterea producției și a prețurilor, Venezuela a început să vadă și o creștere a veniturilor din petrol, exportul său principal. Producția țării de aproape 700.000 de barili pe zi este mai mare decât cea de anul trecut, deși a fost de două ori mai mare în 2018 și de patru ori mai mare în 2013, explică Francisco J. Monaldi, profesor de politici energetice din America Latină la Universitatea Rice. Slăbirea restricțiilor de către guvernul venezuelean asupra dolarilor a făcut mai ușor pentru unii oameni să folosească banii primiți din străinătate. În multe cazuri, nu se plătește cu numerar. Venezuelenii cu mijloace folosesc din ce în ce mai mult aplicații digitale precum Zelle pentru a folosi dolari din conturi din afara țării pentru a plăti pentru bunuri și servicii. Cu toate acestea, oficialii americani descriu imaginea economică a Venezuelei ca fiind oarecum iluzorie.

„Au fost capabili să se adapteze la multe dintre problemele lor după ce sancțiunile au fost implementate prin dolarizare”, spune Mark A. Wells, secretar adjunct de stat, „și astfel, în timp, începe să pară că sunt capabili să ajungă la un statut care ajută practic elitele de acolo, dar săracii sunt încă foarte, foarte săraci.’’ „Deci, nu este ca și cum totul este mai stabil și mai bine acolo”, a adăugat Wells. Maduro a preluat conducerea în urmă cu aproape 10 ani și a fost ales ultima dată în 2018, într-un vot care a fost considerat în general un fals și a fost dezavuat de o mare parte a comunității internaționale. Convingerea larg răspândită că Maduro a câștigat în mod fraudulos a determinat Adunarea Națională să considere președinția vacantă și să folosească o prevedere din Constituție pentru a numi un nou conducător, pe Juan Guaidó, un fost lider studențesc. El a fost recunoscut de zeci de țări, inclusiv de Statele Unite, drept conducătorul legitim al Venezuelei. Dar, în calitate de șef al unui guvern paralel care supraveghea doar conturi financiare internaționale înghețate, el nu avea nicio putere în țară. În decembrie, Adunarea Națională l-a înlăturat pe Guaidó și a renunțat la guvernul interimar, o mișcare considerată de unii observatori o încurajare pentru Maduro. O serie de persoane din opoziție au anunțat că vor candida la alegeri primare programate pentru octombrie, chiar dacă mulți analiști politici sunt sceptici că Maduro va permite un vot credibil. „Ceea ce Maduro are astăzi este o opoziție dezarticulată și dispersată”, a spus Guaidó într-un interviu. „De asemenea, are majoritatea oamenilor împotriva lui. El continuă să fie un dictator fără sprijin popular, cu o economie distrusă din vina lui, cu profesori, asistente, persoane în vârstă și muncitori care protestează chiar acum în timp ce vorbim.” Chiar și oameni precum Eugenia Monsalves, care deține o companie de accesorii medicale în Caracas și își trimite cele două fiice la școli private, sunt frustrați de direcția țării. Deși este din clasa de mijloc superioară, ea spune că trebuie să fie atentă cum își cheltuiește banii.

„Ceea ce Maduro are astăzi este o opoziție dezarticulată și dispersată. De asemenea, are majoritatea oamenilor împotriva lui. El continuă să fie un dictator fără sprijin popular, cu o economie distrusă din vina lui, cu profesori, asistente, persoane în vârstă și muncitori care protestează chiar acum în timp ce vorbim.”

Juan Guaidó, fost lider studențesc

Ea iese să mănânce în oraș doar ocazional și a vizitat unele dintre noile magazine de lux ale Caracasului, dar fără să cumpere nimic. „Marea majoritate a venezuelenilor trăiesc într-o situație complicată, foarte complicată”, a spus ea. Monsalves crede că administrația Maduro trebuie să plece, dar își face griji că cei mai buni candidați au fost forțați în exil sau descalificați. Opoziția, a spus ea, nu s-a unit în jurul a ceea ce ar trebui să reprezinte prioritatea ei: un lider care poate energiza electoratul. „Este ceea ce îmi doresc cel mai mult, ca mulți alți venezueleni”, a spus ea. „Dar adevărul este că fără o viziune clară din partea opoziției, o platformă clară a unui singur candidat, cred că va fi greu”. Dar nici administrația lui Maduro nu este un bloc compact. Ministrul petrolului Tareck El Aissami a demisionat recent sub presiunile unei ofensive anticorupție pornite de președintele său. El Aissami era unul dintre cei mai puternici miniștri și a jucat un rol principal în strategia Venezuelei de a ocoli sancțiunile americane. Demisia lui neașteptată este un semn al tensiunilor din păturile de la conducere și un semn că Maduro ar putea desfășura o epurare politică, așa cum se întâmplă adesea în dictaturi. Acuzațiile de corupție ar fi ridicole într-o țară care vinde petrol pe piața neagră a Chinei folosindu-se de intermediari corupți și încasând bani necontabilizați, care invită la corupție.  Venezuela are cele mai mari rezerve de petrol dovedite din lume. Anul trecut era văzută ca posibil înlocuitor al Rusiei ca sursă de țiței pentru Europa, iar schimbarea atitudinii SUA față de regimul lui Maduro a fost pusă pe seama acestei posibilități. Pentru scurt timp, Venezuela chiar a exportat petrol în Europa contra reducerii datoriei. Maduro a oprit livrările cerând carburanți la schimb pentru țiței.