Sindromul Stockholm, varianta corporate

Ore suplimentare ne sau prost plătite, hărțuire de orice natură din partea șefului sau a colegilor, o fișă a postului umflată până la refuz, discriminare, amenințări cu concedierea sau tăieri salariale/de bonusuri, concedii luate când nu are nevoie compania de tine, nu când ai tu nevoie de concediu, salariu mult sub nivelul tău de pregătire sau mult sub nivelul de muncă prestat, merite nerecunoscute, plăți întârziate. Pe scurt, un mediu toxic.

Dacă faci parte din rândul angajaților care se regăsesc în una sau mai multe dintre situațiile menționate mai sus, te afli, la rândul tău, într-o relație toxică cu locul actual de muncă. Însă e posibil ca, în ciuda abuzurilor resimțite la locul de muncă, să simți încă nevoia de validare de la șeful/colegul care te tratează rău, să intonezi în continuare cu ardoare „crezul” companiei – politicile friendly, trecute doar pe un site sau presărate prin comunicate trimise către presă, dar nepuse în practică la nivelul departamentelor luate individual, sau să îți sacrifici bunăstarea personală, fie că vorbim de timpul petrecut cu familia, cu tine, de sănătate, de hobby-uri, trăgând la jug pentru a atinge obiectivele organizației și acumulând astfel frustrările de rigoare, toate acestea pentru un abuzator – compania – sau colegii din cadrul ei. În acest caz, e posibil să suferi de o „variantă corporate” a sindromului Stockholm (denumire implementată de un psiholog suedez după ce a observat că victimele unui sechestru din timpul unui jaf bancar au dezvoltat o simpatie sporită față de inițiatorii jafului, ajungând, la final, nu doar să refuze depunerea mărturiei, ci chiar să strângă bani pentru a-i apăra în instanță – n. red.).

Poate o faci pentru că ți s-a insuflat ideea că nu ești suficient de bun astfel încât să fii dorit de alt angajator. Sau că nu te-ai
descurca în altă parte. Că munca ta valorează puțin. Că ești înlocuibil. Poate ți-e teamă că, făcând un astfel de pas, te destabilizezi, că vei da de un abuzator mai rău, că îți va afecta CV-ul. Poate ți s-a promis luna de pe cer – măriri salariale, prime, avansări în funcție, care însă întârzie să se materializeze, și te consolezi cu aceste iluzii. Poate că ai o familie dependentă de tine, de venitul tău, și accepți condițiile de lucru „for the greater good”. Motivele pentru care angajații rămân subjugați într-o relație toxică cu locul de muncă sunt felurite, și toate par puternice și își găsesc justificare, însă un lucru este cert. În această ecuație există un abuzator și o victimă (sau mai multe, căci, probabil, și mulți dintre colegii tăi se află într-o situație similară), dar și posibilitatea de evadare.

E important, în primul rând, să te autoapreciezi la justa valoare. Să îți cunoști abilitățile, talentele, să conștientizezi că, în ciuda a ceea ce ți s-ar putea spune, pentru a justifica, poate, un comportament inadecvat sau o remunerație slabă, faptul că ești încă angajat înseamnă că aduci plusvaloare în companie, care ar putea fi transferată într-o organizație în care să fie recunoscută.

Nu e însă de ajuns doar să conștientizezi asta, ci să ieși din această relație toxică. Și să o faci cât mai repede, dar având în față un plan.

În primul rând, e util să îți formezi o plasă de siguranță financiară. Eventualele economii pe care le-ai putea strânge îți vor da oportunitatea să părăsești un loc de muncă, dacă și când devine toxic, și să îți cauți fără constrângeri un nou job. Ai grijă însă ca aceste economii să fie realiste, raportate la stilul tău de viață, dar și la posibilele fluctuații economice. Căci, așa cum se spune, economisirea e primul pas spre libertatea financiară.

În paralel, analizează nivelul la care te afli. Nu te subaprecia, nu te supraaprecia. Ci fii onest cu tine, recunoaște-ți limitările, iar un prim pas ar fi să pleci pe o poziție similară, într-o companie care să îți ofere însă un mediu de lucru sănătos.

Nu în ultimul rând, când te pregătești să pleci, sau chiar și după ce ai plecat și ai ajuns deja într-o companie care te respectă, începe să investești în creșterea ta. Pentru a nu te mai simți, pe viitor, limitat și, automat, forțat să accepți compromisuri. Cu cât ești mai bun în ceea ce faci, cu atât vei fi nevoit să accepți mai puține compromisuri și vei avea mai multe opțiuni pe piața muncii!  

Andra Stroe este jurnalist BUSINESS Magazin