"Sincer-ironia" unui romancier de geniu
Un roman autoreflexiv cu titlu baroc, prin care Dave Eggers a atras atenția publicului și criticii americane și care l-a înscris între finaliștii pentru Premiul Pulitzer: "Opera sfâșietoare a unui geniu năucitor".
Este o poveste adevărată narată ca o ficțiune sau, dacă doriți, o ficțiune care dorește să pară o istorie adevărată: inventivă stilistic, tristă și sălbatică, haioasă și gravă în același timp. Are ton confesiv, dar, în același timp, se scaldă într-o undă înțepătoare de ironie – ceea ce i-a făcut pe critici să vorbească, în cazul său, despre “sincerony” (sincer-ironie).
Ce l-a îndemnat pe Dave, un autor de doar treizeci de ani, să-și scrie memoriile și să le drapeze în straie ficționale? Un eveniment autobiografic răscolitor. Ambii părinți i-au murit de infarct și, respective, cancer, iar el, un tânăr abia ieșit din adolescență s-a văzut silit să devin capul responsabil al familiei și să-l ia în grijă pe mai micul său frate, Toph, în vârstă de doar opt ani.
Ca să nu treacă drept cea mai tristă familie din cartierul unde locuiau, Dave își vinde casa și pleacă spre San Francisco, unde va încerca să-și construiască o nouă viață, devenind simultan tată și frate mai mare pentru micuțul Toph. O lecție existențială, dar și o mostră de scriitură de cea mai bună calitate.
Dave Eggers, “Opera sfâșietoare a unui geniu năucitor”, Editura Humanitas fiction, București, 2012