Și totuși, cu cine votăm în 2014?
Conflictele mocnite de anul trecut dintre PSD și PNL, care au deschis în cele din urmă discuția despre o spargere prematură a USL, s-au sublimat acum în mod glorios într-o abordare pragmatică, așa cum spun politicienii: Gabriela Vrânceanu-Firea, vicepreședintele PSD, a propus ca în luna martie alianța USL să se desfacă oficial, pentru că în aprilie începe campania pentru europarlamentare.
Cu alte cuvinte, USL nu se va rupe accidental, din orgolii mărunte, ci spre a da șansa PSD și PNL să participe separat la europarlamentare, în funcție de afinitățile ideologice proprii. Crin Antonescu susține și el participarea separată a PNL, deși în condițiile menținerii formale a USL.
O astfel de soluție, care dă liber certurilor dintre pesediști și liberali sub un pretext elegant, a îmblânzit deja atmosfera: Victor Ponta și-a reluat sprijinul explicit față de candidatura lui Crin Antonescu la prezidențiale, iar Antonescu, cel care până acum tuna contra “justiției băsiste”, a declarat că el nu vede în condamnarea la închisoare a lui Adrian Năstase o persecuție politică și l-a apărat pe Ponta de acuzațiile că s-a amestecat în justiție când s-a înfuriat că Năstase intră iar la închisoare.
PNL știe că în anul început cu condamnarea lui Năstase sunt destui useliști cu dosare pe rol (Fenechiu, Silaghi, Dragnea, Chiuariu, Vosganian) și că nu poate da vina la infinit pe “justiția băsistă”, cu atât mai puțin pe o colaborare subterană PSD-Băsescu contra PNL, fără a-și afecta credibilitatea. La PSD, cel care a înțeles corect problema a fost Ion Iliescu, care a spus că nu crede în “conexiunea cu politicul” a condamnării lui Năstase. Plus că, în prima lui postare de la Rahova, Năstase acuză USL că a consolidat prin inacțiune mecanismul prin care Băsescu controlează justiția – un mesaj de care atât PSD, cât ți PNL au tot interesul să se delimiteze.
În tabăra opoziției, tema candidatului dreptei la alegerile prezidențiale a revenit în prim-plan odată cu ironiile în premieră ale președintelui Traian Băsescu la adresa lui Cătălin Predoiu, candidatul PDL, pe care șeful statului l-a calificat drept “președintele care ar asigura o liniște deplină în țară”, sugerând astfel că desemnarea lui ar fi o expresie a lipsei de lideri reali din partid.
Pentru ca un lider al altui partid de dreapta (cum ar fi MRU) să se poată impune însă drept candidat comun al dreptei, după planurile de anul trecut, ar trebui însă ca respectivul partid să se poată compara electoral cu PDL, care deja se apropie de 20% în sondaje, conform vicelui Ioan Oltean. Avansul în sondaje al pedeliștilor rămâne însă irelevant pentru prezidențiale, după cum corect a remarcat același Băsescu (“sigur vor da și președintele României din atâta creștere”).