Și-au atins oamenii nivelul maxim de inteligență? Ce se va întâmpla cu creierele oamenilor în viitor

Jurnaliștii BBC atrag atenția într-un articol vast despre faptul că traversăm o eră de aur din punctul de vedere al nivelului de inteligență atins de rasa umană. Potrivit lor, din momentul în care testul de inteligență IQ a fost inventat, scorurile au crescut constant.
Chiar și inteligența medie a persoanelor din prezent ar reprezenta inteligența unui geniu comparativ cu cineva născut în 1919 – acest fenomen este cauzat, potrivit oamenilor de știință, de efectul Flynn.

Potrivit BBC, cele mai recente dovezi arată că acest trend al inteligenței umane în creștere s-ar putea să încetinească de acum încolo – ar putea fi chiar inversat – însemnând că am trecut deja de punctul maxim la care ar putea ajunge intelectul uman. Ce ar putea însemna dacă acest lucru este adevărat? În articol, se indică modul în care a evoluat inteligența umană. În Antichitate, creierul oamenilor avea doar 400 de centimetri cubi – reprezentând o treime din creierul oamenilor din prezent. Creierul uman consumă în prezent 20% din energia corpului, astfel că creierele noastre mai mari necesită mai multe calorii.
Există mai multe explicații pentru această evoluție, dar cele mai multe dintre ele se referă la creșterea cerințelor cognitive legate de traiul într-un grup.

Într-o activitate de grup precum vânătoarea, trebuie să fii capabil să urmărești ceea ce face fiecare membru, pe măsură ce îți coordonezi propriile activități.Pentru oamenii prezentului, lipsa înțelegerii în societate cauzează disconfort; pentru strămoșii noștri era o chestiune de viață și de moarte. În urmă cu aproximati 400.000 de ani, creierul strămoșilor cunoscuți sub numele de „Homo heidelbergensis” ajunsese la 1.200 de centrimetri cubi, fiind doar cu puțin mai mic decât creierul oamenilor moderni, care au în jur de 1.300 de centimetri cubi.
Când strămoșii noștri au părăsit Africa, în urmă cu 70.000 de ani, erau suficient de deștepți să se adapteze vieții în orice colț al planetei.

Testul de inteligență IQ a fost inventat în urmă cu doar 100 de ani.  Succesul acestor teste se bazează pe faptul că multe dintre abilitățile cognitive ale oamenilor sunt corelate. Astfel, abilitatea de recunoaștere a tiparelor, de pildă, se leagă de abilitățile matematice, alături de altele – din acest motiv, IQ-ul este gândit ca o modalitate de a reflecta „inteligența generală” – un fel de a sublinia puterea creierului uman.
Testele de IQ, chiar dacă nu reprezintă o măsură perfectă a inteligenței, pot indica cât de repede poate, de pildă, un angajat să preia noi abilități la locul său de muncă sau pot să prezică performanța academică.

Creșterea nivelului de inteligență IQ pare să fi început la începutul secolului XX, dar relativ recent psihologii au început să acorde o atenție mai mare fenomenului. Asta din cauză că scorurile IQ sunt standardizate – acest lucru înseamnă că, după ce oamenii fac testul, mediana populației rămâne 100. Acest lucru permite comparația între persoane care au făcut diferite forme ale testului, dar dacă nu sunt analizate sursele datelor, înseamnă că nu pot fi observate diferențele între generații.Cercetătorul James Flynn s-a uitat la scorurile înregistrate pe parcursul secolului trecut și a descoperit o creștere constantă – echivalentul a aproximativ trei puncte pe deceniu. În prezent, acest nivel a urcat la 30 de procente în anumite țări. Cauza efectului Flynn reprezintă în continuare un motiv de dezbatere care se leagă de multiplii factori de mediu, mai degrabă decât a unui schimb în genetica oamenilor prezentului.
Cel mai relevant exemplu este poate al schimbării în înălțime: suntem cu 11 cm mai înalți în prezent decât în secolul al XIX-lea, de pildă, dar acest lucru nu înseamnă că genele noastre au suferit modificări, ci că sănătatea noastră, per ansamblu, s-a schimbat.

Societățile în care trăim au trecut prin schimbări enorme din punctul de vedere al mediilor în care se dezvoltă intelectul uman, care ar putea antrena gândirea abstractă și raționalizarea de la vârste foarte fragede.În educație, de pildă, majoritatea copiilor sunt învățați să gândească în termeni de categorii abstracte – dacă animalele sunt mamifere sau reptile. De asemenea, ne concentrăm din ce în ce mai mult pe lucruri abstrace pentru a face față tehnologiilor moderne.Gândiți-vă de pildă la un computer și la toate simbolurile pe care trebuie să le recunoașteți și folosiți pentru a face chiar și cea mai ușoară sarcină. Genul acesta de aspecte au permis oamenilor să cultive abilitățile necesare pentru a se descurca într-un test de IQ, potrivit BBC.

Se pare însă că există dovezi care indică faptul că evoluția intelectului uman s-a sfârșit – cu o stagnare a IQ-ului și chiar și un regres al acestuia.Dacă vă uitați la Finlanda, Norvegia sau Danemarca,  veți observa faptul că punctul de inflexiune ar fi apărut la mijlocul anilor ’90, după ce IQ-ul mediu a scăzut cu 0,2% într-un an. Acest lucru s-ar cuantifica într-o diferență de șapte puncte între generații.
Unul dintre motive s-ar putea lega de faptul că educația a devenit mai puțin stimulatoare decât a fost cândva sau – cel puțin – nu a țintit aceleași abilități ale oamenilor. Câteva teste IQ se axau pe aritmetică – în prezent însă, din ce în ce mai mulți elevi folosesc calculatoarele.

David Robson, al cărui articol publicat de BBC are la bază parte din cercetarea „The Intelligence Trap: Why Smart People Make Dumb Mistakes” (Capcana inteligenței: de ce fac oamenii deștepți greșeli prostești), concluzionează: „Scăderea temporară a scorurilor de IQ nu trebuie să reprezinte sfârșitul erei de aur a inteligenței, dar este începutul acestui sfârșit”.