Sfârșitul unei nave blestemate și mizeria unei industrii nereglementate

RAMAȘIȚELE EXXON VALDEZ – câțiva metri de perete din oțel – zac pe plaja orașului indian Alang. Prova a dispărut deja. Un furnicar de muncitori înarmați cu lămpi de sudură taie ce-a mai rămas din gigantul de 34.000 de tone care a eșuat în urmă cu aproape un sfert de secol pe țărmul Alaskăi, cauzând una dintre cele mai grave deversări de petrol din istoria Statelor Unite, eclipsată abia în 2010 de explozia platformei petroliere Deepwater Horizon în Golful Mexic.

Peste două săptămâni probabil nu va mai rămâne nimic din vasul petrolier care a naufragiat în 1989, deversând 41 milioane de litri de petrol în Strâmtoarea Prince William din Alaska. După accident, Exxon Valdez a fost reutilat, devenind vas de transport de minereuri, și a fost redenumit recent „Oriental N„. Compania indiană de fier vechi și reciclare Priya Blue a cumpărat în primăvara anului trecut vaporul pentru 16 milioane de dolari (12 milioane euro) doar pentru a-l tăia.

În august, vasul a fost tras la țărm la Alang, unde operează cel mai mare cimitir de nave din lume. Plătiți cu câteva rupii pe zi, peste 300 de muncitori taie și demontează vaporul.Dezvăluirea „identității„ mai vechi a Oriental N a provocat un mic scandal la Alang. Deși nu conține mai multe materiale toxice decât alte vase dezafectate pe plaja din nord-estul Indiei, activiștii pentru protecția mediului au profitat de notorietatea Exxon Valdez pentru a încerca, fără succes, să blocheze aducerea vaporului pe pământ indian printr-o acțiune la Curtea Supremă.

Procesul a adus în atenție însă condițiile catastrofale de lucru întâlnite la multe șantiere navale din sudul Asiei, unde vasele maritime ieșite la pensie sunt tăiate și transportate la topit bucată cu bucată. În octombrie, șase muncitori au murit într-o explozie la Alang, în timp ce demontau vasul petrolier „Union Brave„, scrie Der Spiegel. Unul dintre ei a tăiat cu lampa de sudură un compartiment în care se afla încă petrol, provocând o explozie.

În Pakistan, peste 20 de muncitori au murit și mai mult de 150 au fost răniți în anul 2011 pe șantiere navale. Doar la Alang, șantierele navale au revendicat 173 de vieți din 2001, zdrobiți de bucăți de oțel desprinse sau făcuți scrum de explozii. Muncitorii se cațără de multe ori desculți pe vapoare, iar incinerarea deșeurilor toxice pe plajă este un obicei.

AFACERILE MERG BINE PENTRU „ÎNGHIȚITORII DE FIER„, așa cum sunt supranumite în industrie companiile de fier vechi. Criza globală din domeniul transporturilor maritime a determinat operatorii de flote să strângă cureaua, iar odată cu scăderea tarifelor vasele mai vechi au devenit neprofitabile. Anul trecut au fost tăiate la nivel mondial peste 1.000 de vapoare, cifră record, lider de piață fiind India. Șantierele navale din India au reciclat 527 de vase, urmate de cele din Bangladesh, Pakistan și China. Giganții din oțel sunt scoși din uz uneori chiar și după doar 15 ani de activitate.

Operatorii de flote din Europa preferă de obicei să trimită vapoarele la cimitirele din sudul Asiei, unde reglementările de mediu și de protecția muncii sunt mai puțin stringente, iar cererea pentru oțel este mai mare. Companiile de fier vechi cumpără vase de mare tonaj cu aproximativ 400 de dolari pe tonă. Oțelul de înaltă calitate regăsit de obicei în construcția acestor nave este la mare căutare în Asia, iar reciclarea vapoarelor satisface în prezent 9% din cererea de oțel din India.

Drumul de 6 kilometri între orașul Alang și șantierul naval seamănă cu un bazar. Oale, paturi, televizoare și alte accesorii folosite odată de echipajele navelor maritime se vând la grămadă. Obiectele care nu atrag cumpărători, precum baterii consumate sau cutii de vopsea goale, sunt incinerate în aer liber. Fumul cu miros înțepător se amestecă cu gazele de eșapament de la camioanele de mare tonaj care cară către furnale bucăți uriașe de oțel tăiate din nave.