Sfârșitul carierei unice, Bun venit în era carierelor-portofoliu

La sfârșitul programului de lucru, Maria Radu nu închide laptopul pentru a încheia ziua. Lasă în urmă, pentru câteva ore, responsabilitățile din cadrul unei companii globale de tehnologie și intră în lumea Dogospace, un business cu produse și activități destinate câinilor, inspirat de Zeyna, câinele familiei. Urmează discuții cu furnizorii, comenzi, clienți, promovare și toate deciziile care țin de funcționarea unei afaceri. Maria, unul dintre personajele articolului despre antreprenorii part-time din această ediție a BUSINESS Magazin, nu trăiește două vieți profesionale separate. Trăiește o singură viață în care încap mai multe cariere. În aceeași situație se află cei 15 antreprenori ale căror povești le publicăm în această ediție și în cea următoare, după ce am pri­mit mai multe răspunsuri decât anticipasem, dovadă a fenomenului amplu care descrie viețile profesionale ale generațiilor actuale de angajați. Povestea Mariei pare să fie despre antreprenoriat part-time. Cu alte cuvinte însă, spune ceva mai surprinzător: cariera, așa cum au cunoscut-o părinții noștri, începe să dispară. În timp ce lucram la acest dosar, raportul „The Future of Personal Finance”, realizat de UniCredit împreună cu UK National Innovation Centre for Ageing, a pus în cifre fenomenul descris de interlocutorii noștri. Parcursurile fixe sunt înlocuite de trasee profesionale flexibile, iar siguranța financiară este construită tot mai des din mai multe surse de venit. Potrivit unei cercetări citate în raport, 72% dintre angajații americani chestionați aveau în 2025 cel puțin o sursă secundară de venit. În același timp, 59% dintre angajații incluși într-un sondaj global declarau că ar prefera mai mult control asupra programului de lucru în locul unui salariu mai mare. Carierele-portofoliu, munca pe proiecte și antreprenoriatul construit în paralel cu un job nu mai sunt doar excepții, ci semnele unei schimbări importante în felul în care muncim.

Cei mai mulți dintre antreprenorii intervievați pentru acest articol sunt mileniali, generația a cărei maturizare profesională a fost traversată de crize succesive. Ni s-a spus că există o ordine firească: termini școala, te angajezi, avansezi, cumperi o locuință, rămâi suficient de mult într-o companie și, după câteva decenii, ieși la pensie. Noi am intrat însă pe piața muncii în anii de după criza financiară, când companiile aveau bugete mici, locurile de muncă erau puține, iar salariile abia ajungeau pentru chirie, transport și cheltuielile cotidiene. Am acceptat internshipuri neplătite, contracte fragile și promisiunea că experiența va compensa, cândva, lipsa banilor. Când stabilitatea a început, în sfârșit, să apară, a venit pandemia. Birourile s-au golit, iar siguranța pentru care munciserăm s-a dovedit negociabilă. Am învățat să lucrăm din bucătării, să conducem echipe prin intermediul ecranelor și să păstrăm companii în funcțiune fără să știm cum va arăta luna următoare. Apoi au venit inflația, dobânzile ridicate, războiul de lângă noi, locuințele care s-au scumpit mai repede decât veniturile și inteligența artificială, care ne obligă să ne întrebăm cât din ceea ce știm astăzi va mai avea valoare peste cinci ani. Până și pensia a rămas, pentru generația noastră, mai degrabă o întrebare decât o promisiune: va mai exista, în forma pe care o cunoaștem, când vom ajunge noi la vârsta retragerii? Dacă există ceva care ne definește generația, nu este lipsa răbdării, așa cum ni s-a spus adesea, ci antrenamentul pentru nesiguranță. Nu suntem neapărat pregătiți pentru orice, ci pentru certitudinea că nimic nu va rămâne neschimbat prea mult timp. De aceea, pentru tot mai mulți mileniali, siguranța nu mai înseamnă un singur contract de muncă. Înseamnă mai multe competențe, mai multe roluri și, uneori, mai multe surse de venit. Ziua suntem angajați, iar seara devenim antreprenori, consultanți, freelanceri sau creatori. Nu întotdeauna pentru că vrem să plecăm din companie, ci pentru că o singură carieră nu ne mai oferă întotdeauna suficientă siguranță. Ceea ce raportul numește „carieră-portofoliu” seamănă foarte mult cu agenda Mariei: un job, o afacere, competențe care circulă între cele două și o identitate profesională care nu mai încape pe o singură carte de vizită. Nu mai visăm doar la succesul într-o singură carieră. Încercăm să construim o viață profesională în care succesul de la 9 la 5 poate continua și după 5.   

Sondajul săptămânii pe paginile de LinkedIn ale BM și ZF:

Care este cea mai subestimată calitate a unui CEO bun?

Ioana Matei este editor-șef, Business Magazin