„Sfărmați statuia goală a Venerei antice!”/ de Lucian Vasilescu

 Până acum un an nici nu știam că există o publicație pe care o cheamă „Charlie Hebdo”. Am aflat despre existența ei la 7 ianuarie 2015, când, la Paris, sediul redacției a fost atacat de un grup de fundamentaliști islamici. Atentatul s-a soldat cu 12 morți și tot atâția răniți. Nimic, dar absolut nimic nu poate justifica o asemenea oroare.

Nici măcar faptul că umoriștii și caricaturiștii de la „Charlie Hebdo” își făceau un titlu de glorie din a-l prezenta/înfățișa pe profetul Mahomed în ipostaze greu (și stânjenitor) de descris în cuvinte. Asta în numele „libertății presei, al „libertății de exprimare” și al altor „libertăți”. S-a discutat/scris mult pe acest subiect, unii au încercat să demonstreze că „libertatea” este nelimitată, alții au pledat pentru limitarea acesteia din interior, din ceea ce, în limbaj comun, se numește bun-simț. Oricum, repet: nimic nu poate justifica asasinarea unor oameni, fie că aceștia călăresc pe calul bunului-simț, fie că-l sar.

Acum, o altă știre mă lasă bouche bée: cu prilejul vizitei pe care președintele Iranului a efectuat-o în Italia, statuile nud expuse într-un muzeu din Roma, muzeu pe care liderul iranian urma să îl viziteze, au fost acoperite, vârâte în cutii, astfel încât goliciunile antice să nu-l ofenseze pe oaspete.

Între cele două atitudini, cea a caricaturiștilor de la „Charlie…” și cea a italienilor care au pus pamperși statuilor, nu este, din punctul meu de vedere, nicio diferență. Pe românește, ele sunt ca o săritură „din lac în puț”.

Normalitatea, cel puțin așa cred eu, este la egală distanță de cele două „abordări” și anume acolo unde nici nu-mi bat joc de tine și de lucrurile în care crezi tu, dar nici nu-mi cer scuze, stânjenit, pentru că exist și pentru că sunt diferit de tine. Nici nu te iau la palme dar nici nu aștepta să-mi trag palme de unul singur. E și simplu, cred, și ușor de înțeles.

Cu toate astea…

Cititi mai multe pe www.zf.ro