Selfie 2016: suntem o țară de consultanți, mai puțin de antreprenori și manageri

Dacă ne-am facem un „selfie”, am vedea că suntem creativi, ospitalieri, muncitori, buni manageri și directori, buni antreprenori, dar de cele mai multe ori fără obiectul muncii (dacă am fi avut și noi relațiile și banii lui Țiriac, am fi fost și noi milionari), buni consilieri (eu i-am dat ideea să facă acea afacere, dar mi-a furat-o și a făcut-o el) etc.

Până la urmă, cei mai mulți dintre noi ne ducem în fiecare zi la muncă, la job, cum spun americanii, cu ideea bine ascunsă undeva într-un colț că modelul de orânduire preferat este capitalismul socialist, adică să lucrăm undeva unde să fie ca în socialism, pe salarii mari, fără diferențe între șefi și angajați, program de lucru fix, fără ore suplimentare, fără targeturi de îndeplinit, dar cu participare substanțială la profit; de ce să câștige patronul atât de mult, când totul a fost făcut de mine, nu?!

Milionarii sunt buni atâta timp cât și eu aș avea un milion, dacă nu, nici ei să nu aibă. Și oricum cei care au bani i-au furat.

În ciuda faptului că am votat pentru capitalism, acesta este un concept care încă nu s-a sedimentat în mințile noastre. Îl acceptăm, dar de nevoie, nu din convingere.

După 26 de ani de capitalism, România economică a ajuns extrem de polarizată, ceea ce afectează atât spiritul și calitatea mediului antreprenorial, cât și calitatea forței de muncă.

Din fericire sau din păcate, bani și mijloace de producție se găsesc, spiritul antreprenorial și de muncă însă lipsește, nu se lucrează la ele și nici nu se educă.

Pe lângă toate problemele pe care le are România legate de infrastructură, sănătate, educație, plecarea a trei milioane de români la muncă în străinătate și împărțirea economiei, acum se mai adaugă încă două lucruri al căror efect se accentuează în fiecare zi: există tot mai puțin spirit antreprenorial (deci nu mai vin companii noi din urmă) și există tot mai puțină forță de muncă și tot mai puțini manageri. Efectul acestora este că tot mai multe investiții vor eșua: pur și simplu nu ai cu cine să faci proiectele deși ai deopotrivă bani și echipamente.

Conform unui studiu al Coface, România înregistrează, prin comparație cu evoluția altor țări din Uniunea Europeană, cel mai agresiv fenomen al distrugerii creative, asociat în teoria economică de cele mai multe ori cu o regenerare constructivă a mediului de afaceri, caracterizată de o capacitate ridicată de absorbție a șocurilor negative printr-o flexibilitate și ajustare foarte rapidă.

„Firmele românești progresează foarte lent (cresc gradual pe scări) și ajustările negative sunt de cele mai multe ori dramatice (scad rapid cu liftul), fenomenul de aterizare lentă (soft lending), fiind foarte rar observat”, menționează Agenția de Rating Coface. De cele mai multe ori, mentalitatea start-up-urilor se rezumă la tatonarea unor idei foarte generale, modest documentate, utilizând banii altora (datorii comerciale sau bancare), menționează Coface.

„Din spate” nu vine nimeni, rata de înființare de noi companii fiind printre cele mai scăzute din Europa. Acest lucru afectează economia României, care va ajunge să rămână prizoniera companiilor de stat, multinaționalelor și grupurilor românești care au mai rămas în picioare. Deci nu vor exista alternative.

Noile generații, care au șansa de a obține un venit mai mare, nu își mai pun problema să intre în afaceri, să devină antreprenori, mulțumindu-se cu un salariu de o mie de euro, care le permite să plătească o rată la programul de creditare pentru locuințe Prima casă, o mașină, poate patru city break-uri pe an cu bilete luate din timp de la Wizz Air și Ryanair pentru care plătesc mai puțin de 50 de euro dus-întors. În aceste condiții, nimeni nu vrea să-și bată capul să facă ceva, să inventeze un produs sau un serviciu nou, să lupte de devină independenți. De ce să aibă coșmaruri în weekend că luni are de plătit TVA-ul și salariile și are facturi neîncasate de șase luni, când poate să fie la Verona, la o pizza, cu mai puțin de 100 de euro?

A doua problemă este secarea bazinului de forță de muncă și scăderea treptată a calității și numărului de manageri: Doru Dima, de la Great People Inside, un consultant pe HR de 20 de ani, spune că din 600 de manageri evaluați prin simularea unor decizii, doar 10 au reușit să ia un calificativ bun.

Companiile nu investesc în oameni, în pregătirea lor, considerând acest lucru un cost și nu o investiție. În cel mai fericit caz, managerii de top își aprobă cursuri de pregătire, dar de la nivelul lor în jos nu-și mai bat capul.

De asemenea, directorii de vârf nu se gândesc la cei care pot să le ia locul, de frică chiar să nu le ia locul. În aceste condiții, există o „groapă” mare în companii între managerii de top și ceilalți. Nu vine nimeni din spate care să fie pregătit.

Nici acționarii nu-și bat capul cu acest lucru, considerând că la ușă sunt 100 de angajați care pot acoperi în orice moment o poziție. Și poate nici nu este nevoie de acest lucru întrucât antreprenorii, patronii, consideră că pot ei să facă în continuare deopotrivă vânzări, marketing, HR, financiar, așa cum au făcut de când au înființat firma.

Dacă nu avem manageri și antreprenori care vin din urmă, în schimb avem consultanți, de toate tipurile și toate formele. Din acest punct de vedere, România cred că stă cel mai bine. Putem consilia pe oricine cum să fie antreprenor, cum să facă o afacere, cum să o conducă, cum să fie manager, cum să fie lider, cum să fie carismatic, cum să le vorbească angajaților, cum să vorbească în public etc.