Șeful Statisticii: În multe țări se va pune problema temperării creșterii populației

Citiți mai jos interviul în forma integrală:

BUSINESS Magazin: Cum vedeți nașterea cetățeanului cu numărul 7 miliarde în contextual economic mondial din prezent? În ce măsură se leagă actuala criză mondială de explozia demografică din ultimul secol?

Vergiliu Voineagu, președintele INS: Atingerea pragului de 7 miliarde pentru populația planetei este percepută la nivelul omului obișnuit ca un eveniment mai degrabă insolit, înscris într-o serie a numerelor mari care stârnește întotdeauna un interes mediatic. Pentru demografi, sociologi și economiști acest eveniment constituie însă mai degrabă un prilej de îngrijorare, determinat de constatarea că această creștere galopantă a populației – nu este însoțită și de o creștere în aceeași măsură a resurselor.
Vorbind de creșterea într-un ritm din ce în ce mai alert a populației lumii, v-aș oferi câteva repere, cred eu, semnificative. La începutul erei noastre, așadar în anul 1, populația lumii a fost estimată la 200 milioane, în anul 1000, 275 de milioane, în anul 1804, un milliard, în 1927, 2 miliarde, în 1960, 3 miliarde, în 1975, 4 miliarde, în 1985, 5 miliarde, în 1999, 6 miliarde, în 2011, 7 miliarde. În ceea ce privește viitorul, deja în 2025 vom fi probabil 8 miliarde, în 2045, 9 miliarde și așa mai departe.
După cum se observă, creșterea populației devine tot mai accentuată și mai rapidă confirmând, astfel, previziunile făcute odinioară de Malthus care avertiza la începutul secolului al XIX- lea că va veni un moment în care omenirea se va confrunta cu o serioasă problemă privind numărul populației. El vedea ca rezolvare soluția războiului, care să funcționeze ca un regulator demografic, dar evident, nu pe această cale trebuie să mergem, ci să căutăm ajungerea la un echilibru. Cât privește a doua parte a întrebării, deși o legătură există în ultimă instanță între criza pe care o străbate omenirea astăzi și fenomenul creșterii demografice, această legătură nu este în nici un caz de tipul cauză- efect. Specificul actualei crize trebuie căutat mai ales în spațiul financiar-bancar, și în acela al penuriei alimentare, chiar dacă și aceasta din urmă prezentă în unele zone ale planetei, nu face decât să accentueze pentru populațiile foarte sărace efectele crizei principale.
Pentru că fenomenul creșterii demografice nu este nici pe departe unul uniform, ca ritm, și nici măcar ca sens.
El este deosebit de intens tocmai în zonele cele mai puțin dezvoltate ale planetei, în vreme ce țările mai bogate, cu posibilități economice superioare, se confruntă de multă vreme cu o scădere de populație, generată de un spor natural negativ instalat de mai multe decenii, dublată de o îmbătrânire accentuată, de asemenea prezentă de multă vreme. Implicit, aceste aspecte nu fac decât să complice lucrurile si să împiedice luarea unor decizii, aceleași, aplicabile la scară planetară.

BUSINESS Magazin: În ce măsură sunt resursele alimentare/energetice suficiente pentru a asigura supravietuirea a șapte miliarde de oameni și la ce tendințe vă așteptați în viitor?

În această privință, aș vrea să vă semnalez ca cel dintâi care a prevăzut problemele cu care se confruntă omenirea acum și în deceniile ce vor urma a fost un eminent economist român, trăitor în SUA, Nicolas Georgescu Roegen, care a văzut ca soluție posibilă, cu valoare curativă dar și preventivă, printr-o repoziționare a omului în raport cu mediul în care, în mod natural s-a născut și trăiește. Altfel spus, a pus serios problema economiei speciei umane într-un context ecologic global, adică la scara planetară a vieții pe Terra. În alți termeni, este vorba de a înțelege că dezvoltarea tehnologică nu este, practic nelimitată, și că resursele primare, atât alimentare cât și energetice, nu pot crește la infinit.
Răspunzând punctual la întrebarea dumneavoastră, dacă în acest moment și poate și în anii următori dezvoltarea agriculturii poate asigura la un nivel satisfăcător resursele de trai pentru șapte , chiar 8 miliarde de oameni, perspectiva nu este deloc încurajatoare. La ce tendințe mă aștept pentru viitor? Statistica, de regulă, nu face decât să măsoare, să cuantifice fenomenele demografice, respectiv social-economice. Ca economist însă, nu pot decât să cred că, în cele din urmă, în multe țări se va pune problema temperării acestei creșteri de populație, în paralel cu programele de găsire a unor noi soluții pentru ca agricultura să devină deopotrivă , și mai eficientă, dar și mai “curată”.

BUSINESS Magazin: Care sunt fenomenele pe care le remarcați la nivel mondial în ce privește organizarea economică și socială, comparativ cu acum o sută de ani?

Vergiliu Voineagu, președintele INS: Ultima sută de ani a adus mutații fundamentale, atât în ceea ce privește bogăția în resurse a țărilor lumii, care și-au întemeiat dezvoltarea, la ritmuri fără precedent, pe consumul necontrolat al acestor resurse, cât și în ceea ce privește varietatea căilor de dezvoltare adoptate. Sunt anii în care lumea a trăit câteva răsturnări dramatice în plan politic, social și economic începând cu ceea ce a urmat fiecăruia dintre cele două războaie mondiale și până la evenimentele de cotitură de acum două decenii, care au redesenat nu numai poziționarea statelor față de un anumit model politico-economic, ci și schimbări majore în atitudinea lor față de ideea de dezvoltare. O detaliere a acestor aspecte presupune o activitate atât de complexă, încât ea este imposibil de expus printr-un simplu răspuns la o întrebare jurnalistică, ea fiind de mai mulți ani subiect de dezbatere pentru cercetători și personalități publice care prin deciziile lor, caută soluții pentru o rezolvare de fond, și pe termen lung, a problemelor cu care omenirea se confruntă astăzi, în condițiile globalizării ca un singur organism socio-economic, chiar dacă diversitatea rămâne una dintre caracteristicile sale. Cu aceasta cred că am și numit principalul aspect care deosebește radical lumea de astăzi de cea de acum un veac. Pe atunci, ne aflam la începutul acestui fenomen de interconexiune între țări, mai ales sub aspect economic, astăzi acest fenomen este atât de prezent încât nici o țară practic, nici măcar o super putere economică precum SUA, China, Japonia sau Uniunea Europeană nu-și mai poate construi propriile politici fără a ține seama de contextul global, de efectele pe care, prin ricoșeu, le poate produce celorlalte state.

BUSINESS Magazin: Cât de mult a afectat explozia demografică din ultimul secol accesul la alimente și în ce măsură vă așteptați ca foametea să se extindă la nivel global?

Vergiliu Voineagu, președintele INS: Nu explozia demografică este problema, cel puțin nu a fost problema până în acest moment care să pună în pericol accesul populației lumii la alimente, ci distribuția cu totul inegală a resurselor în acest domeniu. Nu e un paradox, că tocmai țările care au o populație foarte numeroasă, cu excepții rarisime, au și cele mai scăzute producțivități în zona producției agricole, ceea ce nu face decât să mărească riscul ca deficitul de hrană, deja prezent pentru câteva sute de milioane de oameni din toată lumea sa devină o problemă endemică. Schimbările climatice care produc deja efecte nedorite, mai ales în zonele și așa sărace ale planetei, cu manifestările atât de diferite sub care apare, de la secete prelungite, care conduc la deșertificarea unor suprafețe întinse, până la precipitații diluviene, cu inundații catastrofale, uragane și tornade nu fac decât să sporească riscul de înfometare. Pentru a conchide, trebuie să reiau ideea, că, cel puțin pe termen scurt, nu creșterea demografică este principala problemă, ci imposibilitatea reală ca resursele de hrană să urmeze același ritm. Și când spun aceasta, am în vedere, în mod explicit țara noastră, care dispune de un potențial agricol deosebit, din păcate nici pe departe valorificat dacă privim doar rezultatele ultimul recensamânt general agricol care arată importante suprafețe rămase necultivate. Or, extrapolând, într-un an agricol bun, cum se arată a fi 2011, în care țoți analiștii estimează o contribuție superioară a cestui sector în PIB, fără a fi statistician sau economist, nu-i greu de imaginat cât ar fi putut fi această contribuție dacă întreaga suprafață agricolă ar fi fost pusă în valoare.