Scoala foarte publica

Am petrecut putina vreme in sistemul de invatamânt, asa ca n-as putea sa pretind ca am vreo competenta didactica. Dar am ramas cu o mirare. In anul când am predat la o scoala generala am avut parte de elevi entuziasti si pe care materiile pe care le predam (matematica si fizica) chiar ii interesau. In schimb in anul când am predat baze de date la universitate am avut parte de studenti plictisiti si blazati. Refuz sa cred ca a fost o intâmplare. Mai degraba intuiesc ca s-a petrecut ceva pe parcurs si ca scoala a devenit pentru ei din ce in ce mai putin interesanta. Se poate si altfel?

Il cheama Salman Khan, dar i se spune americaneste Sal. E de origine indiana si a crescut intr-o suburbie din New Orleans. Desi a terminat liceul cu calificative excelente, regreta ca profesorii n-au reusit sa-i arate lui si colegilor sai frumusetea materiilor pe care le-au predat. A urmat apoi informatica la Massachusetts Institute of Technology, dupa care a obtinut un MBA la Harvard Business School. S-a stabilit in Silicon Valley (chiar in Mountain View, lânga Google), dar nu s-a ocupat de computere. A facut cariera in finante ocupându-se cu fonduri speculative si, probabil, a câstigat ceva bani. Dar ar fi ramas un anonim daca nu ar fi intervenit ceva: nepoata sa Nadia din Louisiana avea probleme cu matematicile la scoala si a apelat la unchiul sau cel scolit ca s-o ajute. Se intâmpla in 2004.

De aici incepe de fapt povestea. Sal a vrut s-o ajute, dar matematicile nu prea se pot povesti la telefon, asa ca a folosit Yahoo Doodle pentru a avea un fel de tabla virtuala, pe care sa poate sa deseneze scheme sau sa scrie formule. Dar curând si fratii Nadiei si alte rubedenii au avut nevoie de ajutor, iar situatia devenea deja complicata, asa ca Sal a gasit o metoda mai buna: a inregistrat “lectiile” si le-a postat pe YouTube. De fapt, Sal nu apare deloc in aceste filmulete: el doar povesteste, iar partea vizuala este, pur si simplu, tabla virtuala pe care scrie si deseneaza. Au inceput sa se adune astfel de lectii oarecum disparate, mai mult de matematici elementare, dar si din alte domenii precum economia sau chiar istoria. Maniera lui Khan este foarte colocviala, nu “dascaleste”, ci incearca doar sa ajute la intelegerea conceptelor de baza, cu exemple si aplicatii. Este spontan, uneori improvizeaza, face chiar si greseli pe care le corecteaza apoi amuzat. In plus, lectiile sunt scurte si putine se leaga intre ele.

Nu e de mirare ca audienta sa a inceput sa se largeasca si in afara cadrului familial. Tot mai multi copii, tineri si adulti au recurs la seria lui de lectii de pe YouTube, iar comentariile lor (sau chiar cererile explicite) ii sugerau noi si noi subiecte, astfel incât in cele din urma s-au adunat peste 1.500 de prelegeri din cele mai diverse domenii, toate inregistrate in micul sau studio de acasa, cu scule a caror valoare nu trece de câteva sute de dolari. Sunt si matematici elementare, dar si subiecte de nivel mai inalt din domenii dintre cele mai diverse, asa ca prelegerile sale sunt accesate de peste 70.000 de ori in fiecare zi, iar traficul creste acum cu 10% in fiecare luna. Khan a devenit o veritabila vedeta a internetului.

Feedback-ul pe care-l primeste este elogios. Un copil de 11 ani spunea intr-un email trimis unui ziar din San Jose: “Mi se pare grozav (I think he rocks). Invat pre-algebra si imi place”. Un student din Australia spune ca a invatat in câteva ore mai mult decât intr-un intreg semestru si ca acum se descurca mult mai bine pentru ca a inteles din lectiile lui Sal conceptele esentiale. Il urmaresc ingineri din Pakistan si dentisti din Arabia Saudita (unul considera ca Sal ar merita premiul Nobel). Am luat si eu doua lectii despre inflatie si deflatie, ca sa fiu mai pregatit pentru criza. Intr-adevar, e grozav.

In toamna lui 2008, la 31 de ani, Sal a abandonat finantele si s-a dedicat cu totul acestei insolite cariere didactice. A infiintat fundatia nonprofit Khan Academy, care primeste o parte din veniturile din publicitate pe care Google le obtine pe baza portofoliului sau si, probabil, va avea si alte surse de finantare. Insa nu banii sunt subiectul aici, ci o noua metoda de a aborda educatia. Nu Sal a inventat varianta video (multe universitati pun pe internet inregistrari ale cursurilor), dar el este cel care a alungat plictiseala. De fapt, este mai degraba o chestiune de pedagogie decât de tehnologie. Cert este insa ca a demonstrat ca se poate si altfel.