Schimbarea neașteptată care a răsturnat clasamentul banilor trimiși în România: țara care a detronat Marea Britanie după ani întregi de dominație

Românii stabiliți în străinătate, dar și cei care lucrează temporar în altă țară continuă să trimită înapoi sume importante, fie pentru propria familie, fie pentru investiții sau economii personale. Banii lor au susținut ani de zile familiile rămase în țară, dar au finanțat și economia locală, prin investiții sau mici afaceri deschise aici.

Ceea ce se remarcă însă recent este schimbarea apărută în topul țărilor din care provin cele mai mari sume de bani, schimbare produsă cel mai probabil de situația economică din țara respectivă, care influențează și disponibilitățile angajaților români. În plus, în unele cazuri, legăturile cu familia poate nu mai sunt atât de puternice, mai ales la românii plecați în primele valuri de migrație.

În oglindă, și sumele trimise din România spre casă de muncitorii străini de aici cresc constant.

Potrivit Băncii Naționale, în primele trei luni din 2026 remiterile totale ale angajaților români din străinătate, incluzând atât persoane care lucrează de mai mult de 1 an în destinația respectivă, cât și muncitorii pe contracte mai scurte, au totalizat
1,8 miliarde euro, în creștere cu 16% față de perioada similară din 2025.  Pentru prima dată în ultimii doi ani și jumătate, Germania a depășit Marea Britanie, românii stabiliți în această țară trimițând înapoi în România 409 milioane euro, față de 373 milioane euro cei din Anglia. Pe locul trei se află românii din Italia, care au trimis înapoi 165 milioane euro, urmați de cei din Țările de Jos cu 129 milioane euro și Belgia cu 103 milioane euro.

Din suma totală, transferurile lucrătorilor români, adică sumele de bani trimise de românii care lucrează în străinătate pe perioade mai mari de un an, au fost în primele trei luni din acest an de 1,3 miliarde euro. Diferența provine de la salariații români care lucrează în străinătate pentru perioade sub un an.

Cea mai mare parte din fonduri, aproximativ 40%, vin din Marea Britanie și Germania, state cu puternice comunități de români, dar unde și salariile sunt astăzi mai mari decât în celelalte două centre de migrație – Italia și Spania -, care au atras emigranți în primele valuri de după Revoluție. În același timp, condițiile economice din Spania și Italia au mai temperat entuziasmul plecărilor spre aceste țări la joburi entry level, așa că mulți români ori s-au întors acasă în ultimii ani, ori s-au mutat în alte țări din vest, în căutarea unor noi oportunități, mai profitabile.

În pofida contextul economic dificil, în 2025 remiterile au atins un nou record, depășind pragul de 7 miliarde euro, în creștere cu circa 4%. De fapt, exceptând perioada pandemiei, în 2020, valoarea remiterilor a fost an de an în creștere. Asta face ca, din 2015 și până la finalul anului trecut, românii plecați peste graniță să fi trimis acasă aproape 60 miliarde de euro. „De mai bine de un deceniu, aceste sume, intrări nete și semnificative, au funcționat ca un amortizor: au atenuat șocuri și au susținut consumul și investițiile. În plus, au asigurat o parte din finanțarea unui deficit extern deloc mic”, spunea Cristian Popa, membru în Consiliul de Administrație al BNR, într-o analiză de la finele anului trecut.

Trendul evidențiat de datele Băncii Naționale este confirmat și de statisticile colectate de Revolut, care arată că utilizatorii români din străinătate au trimis în țară 980 milioane de euro în primul trimestru din 2026, fiind înregistrate peste 2,7 milioane de transferuri din 120 de țări spre România în acest interval. Și în acest caz, Germania (223 milioane de euro) și Regatul Unit (173 milioane de euro) continuă să fie principalele surse de bani, dar sume importante vin și din Țările de Jos, Belgia și Italia. În plus, datele Revolut scot în evidență situația aparte a Irlandei, care se remarcă cu o valoare medie a tranzacției de 608 euro, aproape dublu față de cea din Regatul Unit (276 de euro).

Cel mai probabil, tabloul remiterilor va continua să se modifice în următorii ani, pe măsură ce trendurile legate de migrația românilor sunt influențate de economie și geopolitică. Destinațiile vânate în urmă cu 20-30 de ani lasă acum loc tot mai des unor noi preferințe, pe măsură ce piața muncii se schimbă la nivel european, dar și global. Numărul mare de români care aleg să studieze de exemplu în Olanda și să muncească ulterior acolo va începe să se vadă tot mai clar în statistici, în timp ce contextul economic actual dificil din Spania și Italia se va reflecta în sumele trimise în țară, pe măsură ce tot mai mulți români aleg să se întoarcă acasă sau să se mute în alte țări cu o economie mai puternică.

Unii pleacă, dar alții vin

Există însă și o altă latură a monedei. Plecarea a peste 3 milioane de români în străinătate a lăsat în urmă multe goluri pe piața muncii, pe care companiile se văd nevoite să le acopere cu angajați străini, aduși mai ales din țări asiatice. Trendul nu este specific României, ci este vizibil în toate țările din regiune, mai accentuat în ultimii ani. În plus, există o bază de companii străine care și-au adus o parte din propriii angajați aici. Începând cu 2022, contingentul de muncitori străini aprobat anual a fost de 100.000 de persoane, în timp ce pentru 2026 guvernul a decis reducerea cifrei la 90.000, chiar dacă firmele cer constant creșterea acestor praguri pentru a acoperi nevoia de forță de muncă. Statisticile privind numărul total de muncitori străini din România sunt însă destul de vagi. În aceste condiții, guvernul a schimbat în aprilie sistemul de recrutare, pentru a controla mai bine situația. Legea prevede standardizarea contractelor și interzice solicitarea de comisioane, taxe și garanții de la lucrător, în paralel cu crearea unei platforme unice, Workinromania, prin care accesul muncitorilor non-UE la piața muncii din România să fie transparent și digitalizat.

Dacă ne uităm la cifrele BNR, angajații străini din România au trimis înapoi în țările lor de origine 633 milioane de euro în primul trimestru al anului, o sumă record, cu aproape 30% mai mare decât în perioada similară din 2025. În total, anul trecut, remiterile angajaților străini s-au ridicat la 2 miliarde euro, cu 20% mai mult decât în 2024. Sumele trimise de lucrătorii străini spre Marea Britanie se detașează clar față de celelalte destinații, cu
109 milioane euro în primele trei luni din 2026 și 500 milioane euro pe întregul an 2025. Sume importante sunt trimise și spre Germania, Italia, Franța, Spania sau Țările de Jos.

Ca și în cazul banilor trimiși în țară de români, și aici se remarcă o schimbare de trend. Fondurile trimise spre Marea Britanie sunt în scădere, la fel ca și cele care pleacă spre Nepal, în mod paradoxal. În schimb, cresc cele spre Germania, Spania, Franța, Țările de Jos și Republica Moldova. Evoluția este de înțeles dacă ne gândim că plățile sunt direcționate în general către țări care reprezintă investitori în România și care au un număr semnificativ de angajați pe plan local. În plus, Republica Moldova reprezintă principala sursă de imigrație în România și, ca tendință recentă, un număr important de cetățeni moldoveni au revenit în România din țările occidentale.

Analizând datele Revolut se vede că, deși destinațiile europene continuă să domine clasamentele când vine vorba de transferuri de bani, există o forță de muncă prezentă în România din ce în ce mai globalizată. Top 20 al destinațiilor pentru banii trimiși în afara țării include acum piețe non-UE semnificative, cum ar fi Statele Unite, Turcia, Indonezia, Emiratele Arabe Unite. Creșterea transferurilor către țările din Asia-Pacific, în special India, Indonezia și Filipine, reflectă comunitatea internațională în expansiune din România. În plus, datele evidențiază importanța tot mai mare a Statelor Unite și a Emiratelor Arabe Unite ca și coridoare de transfer, o tendință importantă având în vedere evoluțiile geopolitice și economice globale recente. 

Realitatea, dincolo de cifre

Deși statul a aprobat contingente anuale de 100.000 de muncitori străini în ultimii ani, în România sunt înregistrați oficial circa 150.000 de astfel de persoane, ceea ce înseamnă că o parte dintre lucrătorii aduși aici se pierd undeva în statistici.

Potrivit unui raport al Ministerului Muncii, deși media ultimilor patru ani de vize pentru angajare este de aproximativ 60.000 pe an, numărul străinilor care și-au reglementat dreptul de ședere temporară în scop de muncă, prin solicitarea unui permis de ședere, este sub 30.000 de persoane, ceea ce arată un nivel de retenție al lucrătorilor străini de sub 50%. Conform Centrului Național de Vize din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, în 2025 au fost emise vize pentru angajare în muncă pentru un număr de 36.350 străini, dar dintre aceștia doar 39% figurau la finele anului cu un drept de ședere valabil. Situația reflectă disfuncționalități majore în funcționarea actuală a mecanismului și sugerează existența unor fluxuri care nu se finalizează cu integrarea legală pe piața muncii a muncitorilor străini, se arată în raportul ministerului.

În paralel, în primele patru luni din 2026, Inspectoratul General pentru Imigrări a emis aproximativ 50.000 de avize de muncă pentru străini, cele mai multe fiind pentru lucrători permanenți, în contextul menținerii unui ritm susținut al solicitărilor din partea angajatorilor. 

Dincolo de problemele de natură juridică, lipsa forței de muncă nu este o problemă cu care se confruntă doar România. Ungaria a anunțat recent că va aduce 160 de sudori calificați din Filipine, iar Bulgaria are în față un început de sezon turistic turbulent în condițiile în care nu are suficienți angajați sezonieri și nici suficiente programe de pregătire profesională. În Cehia, aproape unu din cinci angajați provine în prezent din afara țării, multe companii locale spunând că au dificultăți în a susține și a integra aceste echipe diverse.

În cazul României, un sondaj realizat anul trecut de BNR arată că circa 40% dintre firme continuă să se confrunte cu lipsa personalului calificat, iar fenomenul se resimte atât în industriile cu activități de bază, cât și în sectoare cu valoare adăugată ridicată, precum IT, inginerie sau sănătate.    

Fondurile trimise de cei care lucrează în România spre Marea Britanie sunt în scădere, la fel ca și cele care pleacă spre Nepal, în mod paradoxal. În schimb, cresc cele spre Germania, Spania, Franța, Țările de Jos și Republica Moldova.