Scenarii pentru noua ordine mondialã dupã ce se va termina criza. Cel slab va ieși și mai slab, iar cel puternic va stabili noua ordine mondială

Înainte de pandemie, lupta pentru schimbarea ordinii mondiale era deja în toi, cu SUA punându-se înainte de toți, cu China în expansiune politică, economică și comercială spre Vest și cu Uniunea Europeană chinuindu-se să-și regăsească echilibrul sau sensul existenței.

Noua criză reconfigurează violent peisajul economic, pune la încercare încrederea în politicieni, liderii și instituțiile lumii și creează frustrări profunde în societate. Cel slab va ieși și mai slab, iar cel puternic, spun cei mai mulți strategi de geopolitică, va stabili noua ordine mondială.

„Moartea Neagră” din secolul al XIV-lea, una dintre cele mai distrugătoare calamități din istoria omenirii, s-a răspândit probabil din China, a ucis 90% din oamenii din provincia Hubei și aproximativ jumătate din populația de 123 de milioane de persoane de atunci a Chinei, scrie în The National Interest Amitav Acharya, profesor la American University din Washington. Populația planetei s-a redus cu peste 100 de milioane. Ciuma a distrus ordinea impusă de civilizația mongolă.

După ce au construit cel mai mare imperiu terestru din istoria lumii, mongolii au dezvoltat comerțul la scară largă, legând Asia de Est, Orientul Mijlociu și Europa printr-o vastă rețea economică. Imperiul a construit drumuri, poduri, stații de mesagerie și asigura securitatea comercianților și călătorilor. Mongolii au creat o globalizare la scară mică. Aceste căi de comerț au devenit conductorii prin care s-a răspândit pandemia.

Ciuma a perturbat sistemul de relații economice intercalate, cunoscut ca sistemul Khubi, dintre cele patru segmente ale imperiului, Yuanul în est (Beijing), Hanatul Chagatai în centru, Hanatul Ilk în sud-vest (Asia Centrală și Iran – Persia) și Hoarda de Aur în nord-vest, la granița cu Rusia. Orașele europene și-au închis granițele și i-au prigonit pe evrei. Pe ei, ca de obicei, s-a dat vina pentru catastrofă. „Moartea Neagră” a tăiat China de Europa timp de secole.

Comparată cu pandemia de ciumă din secolul al XIV-lea, cea de acum, de COVID-19, pare o simplă gripă. Însă și aceasta este așteptată să aibă consecințe profunde asupra viitorului, să fie mediul din care se va naște o nouă ordine mondială. 

În primul rând, scrie Acharya, criza va reduce sprijinul pentru globalizare, care a fost deja slăbit de ascensiunea populismului și de politicile președinției lui Trump.

Pentru viteza mare cu care virusul s-a răspândit în întreaga lume, ajutat de interdependența economică, precum și de turism și de ușurința cu care se călătorește în zilele noastre, va fi învinovățită globalizarea. Închiderea frontierelor naționale și locale și reafirmarea suveranității statului fac vulnerabil unul dintre cele mai puternice mituri ale globalizării ca lume fără margini.

În al doilea rând, virusul poate fi ultimul cui din sicriul ideii de Occident, inclusiv pentru orice a mai rămas din relațiile transatlantice după naufragiul provocat de Trump. G-7 nu a reușit să emită o declarație comună din cauza insistenței administrației Trump de a descrie virusul ca „virusul chinezesc”. Între timp, fostul premier italian Enrico Letta a avertizat într-un interviu pentru The Guardian că Europa se infectează cu „virusul Trump”, cu națiuni care urmăresc viziuni ca „Italia înainte de toți”, „Belgia înainte de toți” sau „Germania înainte de toți” în locul unei abordări europene comune privind strategia UE de sprijinire a Italiei.

La începutul lunii aprilie, 88% dintre italieni aveau sentimentul că au fost abandonați de UE, potrivit unui sondaj de opinie. De atunci, statele europene s-au mobilizat pentru a ajuta Italia. Dar și Rusia și China s-au lăudat cu atenția lor pentru Italia, mai ales ÎN scopuri propagandistice.

În al treilea rând, crede Acharya, virusul ar putea consolida agenda „America înainte de toți” a lui Trump. Pe 2 aprilie, Peter Navarro, arhitectul războiului comercial al liderului american, a declarat că „dacă există vreo justificare pentru politica președintelui de a face frontierele mai sigure și a încuraja filosofia, strategia și credința puternică a unei baze de producție interne, atunci aceasta este criza actuală, care subliniază tot ceea ce vedem acolo”. Cu toate acestea, imaginea unei națiuni nefericite, dar cu cea mai mare economie din lume, și cu militari prinși cu pantalonii în vine este în contradicție cu aspirația lui Trump. Criza diminuează serios credibilitatea Americii în lume și pe cea a lui Trump în America.

În ceea ce privește China, există posibilitatea ca impactul economic al crizei să fie mai dur asupra Statelor Unite decât asupra națiunii conduse de un lider mai puternic decât oricare altul din ultimele decenii. Dacă se va întâmpla acest lucru, se va accelera înclinarea balanței puterii spre Asia. Pierderea puterilor hard și soft ale Americii va accentua trecerea la o ordine postamericană. Criza nu va pune capăt globalizării, dar ar putea duce la creșterea cererilor pentru o globalizare mai umană și mai reglementată, spune Acharya.

Henry Kissinger, secretar de stat american sub Richard Nixon însărcinat cu deschiderea spre China și oracolul din America al realpolitikului, spune că liderii lumii trebuie să se pregătească acum pentru trecerea la o ordine mondială postcoronavirus. Despre aceasta a scris pe larg în The Wall Street Journal, dar în analiza sa de 828 de cuvinte el nu a menționat niciodată China. El a amintit doar că „multe instituții naționale vor fi percepute ca eșecuri”. Însă, pe baza a ceea ce Kissinger a mai scris, Joseph Bosco, fost oficial de rang înalt în secretariatul apărării din SUA, trage concluzia că acesta vede o nouă ordine mondială cu o formă de devălmășie între SUA și China în care China este un partener din ce în ce mai dominant.

Ministrul de externe al Franței a avertizat că pandemia amenință ordinea mondială multilaterală. „Teama mea este că lumea de după va semăna cu lumea de dinainte, doar că va fi mai rău”, a spus el într-un interviu pentru Le Monde.

În Germania, fostul ministru de externe Sigmar Gabriel, un social – democrat, s-a plâns că „statul a fost neglijat timp de 30 de ani” și a prezis că următoarea generație va fi mai puțin naivă în legătură cu globalizarea. 

În Hong Kong, un graffiti spune: „Nu ne putem întoarce la normal, deoarece normalul a fost problema în primul rând”.
Filosoful sud-coreean Byung-Chul Han, într-un eseu publicat în El País, susține că învingătorii sunt „statele asiatice precum Japonia, Coreea, China, Hong Kong, Taiwan sau Singapore, care au o mentalitate autoritară ce provine din tradiția lor culturală moștenită din confucianism. Oamenii sunt mai puțin rebeli și mai obedienți decât în Europa. Au mai multă încredere în stat. Viața de zi cu zi este mult mai organizată. Mai presus de toate, pentru a se confrunta cu virusul, asiaticii sunt puternic angajați în supravegherea digitală. Contra epidemiilor din Asia luptă nu numai virologi și epidemiologi, ci și informaticieni și specialiști în big data”.

El prezice astfel: „China va putea acum să-și vândă statul digital polițienesc ca model de succes împotriva pandemiei. China va etala superioritatea sistemului ei”. Filosoful crede că alegătorii occidentali, atrași spre siguranță și comunitate, ar putea fi dispuși să sacrifice aceste libertăți, notează The Guardian. Pentru că există puțină libertate în a fi obligat să petreci primăvara închis în apartamentul tău.

Profesorul de relații internaționale de la Harvard Stephen Walt consideră că China poate avea succes. El sugerează, în revista Foreign Policy, că „pandemia va accelera trecerea puterii și influenței de la vest la est. Coreea de Sud și Singapore au arătat cea mai bună reacție, iar China a avut succes, în pofida greșelilor inițiale. Răspunsul guvernelor din Europa și SUA a fost foarte sceptic și probabil că va slăbi puterea brandului occidental“.

În schimb, Shivshankar Menon, profesor asociat la Universitatea Ashoka din India, spune că „experiența de până acum arată că liderii autoritari sau populiștii nu sunt mai buni în a face față pandemiei. Într-adevăr, țările care au răspuns din timp și cu succes, cum ar fi Coreea și Taiwanul, sunt democrații – nu acele state conduse de lideri populiști sau autoritari“.
Francis Fukuyama este de acord: „Principala linie de demarcare a răspunsului efectiv la criză nu va plasa autocrațiile de o parte și democrațiile de cealaltă parte. Determinantul crucial al performanței nu va fi tipul de regim, ci capacitatea statului și, mai ales, încrederea în guvern“. El a lăudat Germania și Coreea de Sud.