Satul unic în România. Are trei MONUMENTE istorice vizitate de mii de turiști

Prima biserică a Mănăstirii Miclăușeni a fost ridicată de vornicul Ioan Sturdza în 1782, o biserică de lemn cu hramurile „Sf. Voievozi” și „Buna Vestire” pentru a servi ca paraclis al curții boierești.

Între anii 1821-1823, marele logofăt Dimitrie Sturdza, fiul lui Ioan Sturdza, și soția sa Elenco, au reconstruit biserica, așa cum poate fi văzută astăzi, apelând la stilul neoclasic. În anul 1904, biserica a fost restaurată fără a i se schimba aspectul exterior. Din cauza primului război mondial, la 10 noiembrie 1917, Maria C. Sturza a ridicat bunurile bisericești și le-a dus la palat, fiind restituite bisericii în 1931.

În 1944, din cauza celui de-al doilea război mondial, Ecaterina Cantacuzino (fiica lui Gheorghe și a Mariei Sturdza) a luat cu ea odoarele bisericii.

„Rămasă văduvă și neavând copii, Ecaterina Cantacuzino s-a călugărit spre sfârșitul vieții sub numele de maica Macrina. La data de 21 aprilie 1947, ea a donat Episcopiei Romanului Castelul Miclăușeni, plus parcul de 30 hectare de pădure care-l înconjoara, biserica ctitorită de părinții săi (Gheorghe Sturdza și Maria Sturdza, fiica lui Ion Ghica) și toate dependințele, cu scopul de a fi amenajată aici o mănăstire de maici.” (wikipedia)

La data de 1 mai 1953, autoritățile comuniste au desființat așezarea monastică, reinființată în 1994, la inițiativa mitropolitului Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei.

Castelul Sturdza de la Miclăușeni este cel de-al doilea monument al ansamblului. La începutul secolului al XVII-lea, vistiernicul Simion Stroici a construit aici un conac pe care îl lasă moștenire, împreună cu împrejurimile și alte avuții, fiului și nepotului său. Cei din urmă neavând urmași, lasă domeniul fraților Ioan și Sandu Sturdza, cu care se înrudeau. Aceștia și-au împărțit averea în 1699, moșia Miclăușeni revenindu-i lui Ioan Sturdza.

Cititi mai multe pe www.one.ro