Satul olimpic care refuză să devină ruină: Cum transformă Milano Jocurile de Iarnă într-o investiție urbană pentru studenți, reducerea emisiilor și lecțiile învățate din eșecurile olimpice ale trecutului

Noul sat al sportivilor din Milano, care își va primi primii oaspeți chiar în această săptămână pentru Jocurile Olimpice de Iarnă, este un exemplu clar despre modul în care orașele-gazdă își regândesc prioritățile și încearcă să învețe din greșelile trecutului atunci când construiesc infrastructura olimpică.

De-a lungul timpului, Olimpiadele au lăsat în urmă complexe spectaculoase, dar greu de reutilizat, unde utilitatea pe termen lung a fost adesea ignorată. În contrast, noul complex din Milano, cu 1.700 de locuri de cazare, a fost conceput încă de la început pentru a răspunde unei nevoi clare după încheierea competiției: criza acută a locuințelor pentru studenți, informează Bloomberg.

Proiectat de celebra firmă de arhitectură Skidmore, Owings & Merrill (SOM), satul olimpic marchează un pas important înainte în materie de sustenabilitate, nu doar prin soluții „verzi”, ci mai ales prin planificare inteligentă.

Amplasat pe terenul fostului depou feroviar Porta Romana, complexul este unul dintre cele cinci spații de cazare pentru sportivi construite pentru Jocurile Olimpice din Alpii italieni (și singurul ridicat de la zero), fără a apela la hoteluri existente sau structuri temporare. Arhitecții au dorit să evite scenariul clasic al adaptărilor costisitoare și poluante de după competiție, identificând din timp o tranziție naturală: de la sportivi la studenți, ambele categorii având nevoie, în esență, de spații de tip cămin.

Reutilizarea fostelor sate olimpice ca locuințe studențești nu este o idee nouă, exemple existând deja în Munchen, Atlanta, Calgary sau Torino. Diferența este că, în cele mai multe cazuri, această conversie a venit după ani de experimente eșuate, renovări costisitoare și perioade lungi de abandon. Torino, gazda Olimpiadei din 2006, a adaptat satul pentru studenți abia după ani de nefolosire. Milano încearcă să evite aceste capcane prin planificare din timp.

Potrivit lui Colin Koop, coordonatorul de design al proiectului din partea SOM, o astfel de abordare ar fi fost aproape imposibilă dacă Jocurile ar fi avut loc vara.

„Olimpiadele de vară presupun cazarea unui număr mult mai mare de sportivi, ceea ce obligă orașele să construiască apartamente adaptate pieței rezidențiale,” a explicat Koop pentru Bloomberg. „Asta înseamnă locuințe cu două sau trei dormitoare, care trebuie compartimentate temporar pentru echipele naționale, apoi reconstruite după competiție.”

La Porta Romana, lucrurile sunt mult mai simple: unitățile vor rămâne aproape neschimbate: garsoniere cu baie proprie și chicinetă. Pentru a reduce emisiile, fiecare etaj are bucătării comune de mari dimensiuni, acoperișurile sunt dotate cu panouri fotovoltaice, iar cele șase clădiri au fost prefabricate în afara șantierului. În plus, deoarece atât sportivii, cât și studenții au nevoie de spații mobilate, mobilierul de calitate a fost achiziționat încă de la început, evitând soluțiile temporare de care „sportivii se plâng mereu”, după cum spune Koop.

Până când studenții se vor muta, în toamna anului 2026, suprafețele pietruite cerute de regulamentele olimpice vor fi înlocuite cu copaci și spații verzi. Pentru a combate căldura verilor toride din Milano, complexul, care integrează și două clădiri feroviare istorice, va fi flancat de terase deschise, inspirate de balcoanele tradiționale ale clădirilor milaneze de tip casa di ringhiera. Curțile lungi dintre clădiri vor deveni spații semi-umbrite de socializare.

Nevoia de astfel de locuințe este uriașă într-un oraș cu aproximativ 220.000 de studenți, unde chiriile sunt cele mai ridicate din Italia: în medie 664 de euro pe lună pentru o cameră. Noul complex va crește capacitatea de cazare studențească a orașului cu 6%, însă, în pofida accentului pus pe sustenabilitate, localnicii se tem că dimensiunea economică este ignorată.

Din cele 1.700 de locuri, doar 450 vor fi disponibile pentru studenți cu venituri reduse, la un tarif subvenționat de 592 de euro pe lună, utilități incluse. Restul vor costa 739 de euro pentru o cameră dublă și până la 1.065 de euro pentru o cameră single, transformând complexul în cel mai scump cămin afiliat oficial din Milano, într-un context în care, la nivel național, costurile locuințelor studențești sunt în scădere.