Home Servicii financiare Sărăcia a ajuns să figureze ca vulnerabi...
Servicii financiare

Sărăcia a ajuns să figureze ca vulnerabilitate distinctivă a economiei UE

Pe vremea guvernărilor Boc, înșiși campioni ai austerității precum CE sau BM cereau României să protejeze de criză categoriile sărace, adică să procedeze ca țările bogate ale Europei. Între timp, sărăcia a ajuns să degradeze atât de mult potențialul forței de muncă din Est și de la periferia zonei euro, încât a ajuns să figureze ca vulnerabilitate distinctivă a economiei UE.

Sărăcia a ajuns să figureze ca vulnerabilitate distinctivă a economiei UE
Sărăcia a ajuns să figureze ca vulnerabilitate distinctivă a economiei UE · Foto: Business Magazin

Raportul Eurostat pe 2014 privind tendințele de impozitare arăta că statele UE au reacționat în general la criză menținând neschimbată sau scăzând impozitarea capitalului și majorând taxarea consumului și a muncii (fie impozitul pe venit, fie contribuțiile sociale). Cu alte cuvinte, au apelat la singurele surse certe de venituri colectabile inclusiv pe timp de criză, menajând însă companiile, investitorii, spre a evita ca aceștia să plece ori să dea faliment.

Era o abordare cu bătaie scurtă, având ca singur scop aducerea rapidă de bani la buget, așa încât a fost aplicată cel mai dur de statele cu probleme mari de deficit sau de datorie publică și care, deci, aveau de făcut ajustările fiscale cele mai mari: în Grecia, TVA a crescut de la 19% la 23%, în Portugalia de la 21% la 23%, în România de la 19% la 24%. Acolo unde a fost însă loc pentru rafinarea gândirii economice, abordările au fost mai nuanțate. „Creșterea taxelor pe consum și în același timp reducerea taxării pe muncă și pe capital pot stimula forțele de creștere ale unei economii. Taxarea muncii și a capitalului ar trebui să fie menținute la niveluri joase, ca să nu distorsioneze deciziile agenților economici, ceea ce ar putea influența negativ gradul de folosire a factorilor creșterii economice: forța de muncă, capitalul și progresul tehnologic. Taxarea consumului are mai puține efecte adverse din acest punct de vedere“, afirmau Frank Zipfel și Caroline Heinrichs, economiști ai Deutsche Bank, într-un studiu din octombrie 2012, care susțineau, în plus, și aplicarea unor cote unice pentru taxarea consumului, urmând ca statul să susțină separat cu bani de la buget categoriile dezavantajate de nediferențierea TVA.

Abordarea din studiul Deutsche Bank a fost – și este în continuare – cea promovată și de Comisia Europeană drept rețeta ideală de creștere economică (deși economiștii Deutsche Bank precizau, pentru orice eventualitate, că „recomandările de politici economice trebuie să se bazeze totuși și pe structura sistemului fiscal din fiecare țară, pe preferințele în materie de redistribuție socială și pe volumul total al veniturilor fiscale“).

Acum, experții institutului de cercetare Bruegel, specializat în evaluarea rolul Europei în economia globală, constată că aplicarea acestei rețete (în total, 17 țări UE au redus taxarea capitalului, 8 țări au redus taxarea muncii și au majorat taxarea consumului, iar 6 au reușit să reducă impozitarea muncii mai mult decât taxarea consumului) a dus la un efect pervers, respectiv a amplificat sărăcia, o problemă care înainte de criză era văzută doar ca un subprodus inevitabil și irelevant al bogăției europene. „Taxarea muncii în UE, cu anumite excepții, tinde să fie în general progresivă, în timp ce impactul taxării indirecte, în special al taxelor pe consum, tinde să fie regresiv, întrucât categoriile cu venituri mici își consumă o parte mai mare din venituri, astfel încât o majorare a taxelor pe consum împovărează cel mai mult segmentele cele mai sărace ale societății“, conchid Zsolt Darvas și Olga Tschekassin, economiști ai institutului Bruegel.

Iar sărăcia devine relevantă pentru politicile economice atunci când se analizează distribuția ei. La nivelul UE27 în 2013, cca 11% dintre copii, aproape 10% din populația de vârstă activă și cca 7% din pensionari erau afectați de sărăcie severă (înțeleasă ca lipsa accesului măcar la 4 din 9 bunuri sau servicii de bază, de pildă facturile la utilități, o masă cu carne la fiecare două zile, încălzirea locuinței, posesia unui telefon). Șomajul în rândul tinerilor a continuat să crească, fiind cu deosebire îngrijorătoare situația tinerilor între 15 și 29 de ani care nu au nici slujbă, nici nu studiază și nici nu fac cursuri de calificare profesională („not in education, employment or training“ – NEET): ponderea lor a crescut pe parcursul crizei în statele de la periferia zona euro, dar și într-o serie de țări din Europa Centrală și de Est – aceleași care continuă să aibă și cele mai mari rate ale sărăciei severe din toată Europa.

Conţinut Business Magazin
Citeşte fără limită restul articolelor cu plată
Abonează-te — 9,90 € / lună