Sapte miei mititei behaiau plini de ei
„Turma.“ N-are subiect religios, nici zoologic, iar daca te uiti la genul filmului, vezi ca e horror. Asocierile cu „Tacerea mieilor“ sunt inevitabile si deloc gresite.
Prima realizare americana a lui Wai-keung Lau (sau Andrew Lau) se revendica atat de la castigatorul celor mai importante cinci premii Oscar in 1992, cat si de la ireprosabilul „Se7en“ sau mai putin cunoscutul, dar la fel de tehnicul „8MM“ al lui Joel Schumacher. Deci cartea de vizita este buna, chiar daca pe alocuri copiata de la nume mai mari…
„Turma“ reprezinta revenirea lui Richard Gere pe marele ecran, iar actorul nu pare sa-si fi pierdut celebrul sarm (pe imdb.com, ca film de referinta din lunga cariera a lui Gere este trecut tot „Frumusica“, de parca actorul n-ar fi facut niciodata ceva mai bun).
Rolul din „Turma“ este extrem de ofertant pentru Gere, la cei aproape 60 de ani ai sai: el este Erroll Babbage, un asistent social mai special, a carui sarcina este sa se asigure ca fostii condamnati inchisi pentru infractiuni sexuale (din care violurile, zoofilia sau voyeurismul sunt cele mai blande) nu vor ajunge sa-si repete faptele. Aceasta este turma lui Babbage, o sleahta pestrita de violatori, sadomasochisti, pedofili si necrofili, carora eroul nostru, ca o nuia fizica si psihica, trebuie sa le aplice periodic mici corectii in timpul unor confesiuni obligatorii, al caror scop nu este iertarea sufletului pacatosului, ci impiedicarea lui sa mai cada in pacat.
Babbage, al carui zel obsesiv il face sa cam exagereze in indeplinirea sarcinii sale, urmeaza sa fie scos la pensie fortat, ca urmare a multiplelor denunturi facute de turma sa. Pentru ultima luna de serviciu, el trebuie sa colaboreze cu proaspata Allison (Claire Danes), pe care trebuie s-o invete tot ce stie, ea in schimb supervizandu-l pe Erroll pentru ca acesta sa nu depaseasca prea des granita care delimiteaza datoria de abuz.
Colaborarea lor devine mai stransa in momentul in care o adolescenta este rapita, iar politia ramane neputincioasa in fata lipsei probelor. Babbage, cu flerul sau infailibil, simte ca una din oile sale este mai neagra decat celelalte, asa ca incepe, ajutat de Allison, sa-si rasfoiasca dosarele, sa amusine in stanga si-n dreapta pe la spatele politistilor, sa puna cap la cap dovezi peste dovezi, care-l duc mai aproape de rapitor, dar si mai aproape de nebunie, caci Erroll nu ar fi atat de bun la pastrarea oilor sale in tarcul imaginar al normalitatii daca nu ar avea si el o atractie aproape de nestapanit pentru violenta. Gere il interpreteaza perfect pe dualul Babbage, in acelasi timp puternic si fragil, autoritate absoluta in domeniul sau, dar si tinta ironiilor colegilor, care-i parodiaza ticurile si tabieturile.
Cu indelungata sa cariera din Hong Kong (este creatorul celebrei serii „Infernal Affairs“ si in acelasi timp poate cel mai profitabil regizor asiatic al momentului), Lau pare sa fi avut impresia ca nu se va descurca in inteligentul scenariu al lui Hans Bauer („Anaconda“) si Craig Mitchell, astfel incat exagereaza cu efectele vizuale, dar, odata indepartata prezenta acestora ca un roi de muste bazaitoare, apasatoarea atmosfera a filmului te prinde in mreje, iar socurile si tensiunea vin exact cand trebuie, ambalate excelent in imaginea lui Enrique Chediak („Dupa 28 de saptamani“) si muzica lui Guy Farley (cvasi-romanescul „Modigliani“).
Interzis minorilor, filmul ofera suficiente socuri pentru a fi pe placul celor mai tari de inger (pentru ceilalti vine „Bee Movie“) si aluneca intr-o zona extrem de incomoda a sexualitatii umane, acolo unde suferinta altora e bucuria unora, iar extazul devine sinonim cu nebunia. In acest context, Babbage este un (anti)erou cu atat mai atragator, un „blade runner“ cu natura incerta, dar eroic in incercarile sale de a proteja societatea normala, chiar daca incursiunile sale in lumea patologicului il pangaresc, ataca si chinuie insuportabil. Duritatea lui Babbage aduce uneori a razbunare, iar relatiile cu fostii condamnati sunt condimentate cu o combinatie de vina si invidie, deci este cu atat mai surprinzator ca Gere reuseste sa-si pastreze personajul in zona buna, spre compasiunea si admiratia spectatorului.
Unul din marile atuuri ale filmului sunt tocmai actorii, de la Gere, dur inchizitor al lumii sexului deviant, la Danes, contrapondere feminin-inteligenta a retinutului si in acelasi timp intensului Babbage, si cantareata Avril Lavigne, in chip de victima extrem de probabila a uneia dintre oile negre ale asistentului, Edmund Wells (interpretat de un Russell Sams excelent). Dintre toti straluceste totusi Kadee Strickland, in rolul Violei, una dintre victimele abuzurilor verbale ale lui Babbage. Pe Strickland o puteti vedea in continuare intr-un rol minor din „American Gangster“.
D: RICHARD GERE, CLAIRE DANES, KADEE STRICKLAND, AVRIL LAVIGNE, RUSSELL SAMS, ED ACKERMAN, RAY WISE. DIN 14 DECEMBRIE.