Săptămâna de patru zile este deja aici, dar nu oficial. Cine îi stă în cale: șefii care vor să controleze sau angajații care nu muncesc?

Nu știu alții cum sunt, dar eu vinerea nu prea mai primesc mailuri, nici prea multe telefoane. Dacă miercuri inboxul este plin și telefonul sună suficient cât să mă întreb când mai apuc să și scriu, vinerea am parte de liniștea aceea pe care o găsesc de obicei duminica, noaptea târziu sau dimineața devreme, înainte să înceapă toată lumea să aibă nevoie de ceva. Așa am ajuns la bănuiala că printre white collars din București vinerea nu prea se mai muncește. Sau se muncește mai puțin. Sau, varianta care îmi strică puțin teoria, oamenii chiar muncesc și nu mai au timp să trimită mailuri. Oricum ar fi, nu am o problemă cu asta. Mă bucur de liniște și scriu. Dar mă întreb dacă nu cumva săptămâna de patru zile, despre care discutăm de câțiva ani ca despre o schimbare care va veni cândva, s-a instalat deja pe alocuri. Mi s-ar părea și normal să muncim mai puțin, dacă reușim să facem aceeași treabă într-un timp mai scurt. Am adoptat inteligența artificială, îi descoperim întrebuințări, învățăm să-i cerem lucruri și să verificăm ce ne dă înapoi.

Potrivit unui studiu PwC publicat în octombrie, 58% dintre angajații chestionați în România au folosit AI la serviciu în ultimele 12 luni, față de 42% cu un an înainte. Doar 17% folosesc zilnic AI generativă, deci ar fi cam devreme să declarăm că ne-a scăpat pe toți de munca de vineri. Dar unora dintre noi ne scurtează deja destule sarcini. Și atunci, dacă terminăm mai repede, ce facem? Ne prefacem că durează la fel? Mai deschidem un document, mai mutăm ceva într-un Excel, mai așteptăm puțin înainte să trimitem un răspuns, ca să nu creăm așteptări pentru data viitoare? Eu, de exemplu, datorită timpului economisit prin transcrierea unui interviu, de pildă, am șansa să particip la mult mai multe evenimente de business (și am de unde alege în perioada aceasta), organizez mult mai multe interviuri și mă gândesc la proiecte noi. Discuția cu Riaz Shah, profesor de practică în inovare și leadership la Hult International Business School și fost Global Learning Leader în cadrul EY, de la evenimentul IQ Digital de anul acesta a fost posibilă datorită faptului că am puțin mai mult timp: profesorul mi-a confirmat, de altfel, teoria. „Ar trebui să ne îndreptăm către o săptămână de lucru de patru zile sau chiar de trei zile, cu ajutorul inteligenței artificiale”, a spus el, într-un interviu pentru BUSINESS Magazin. „Dacă AI preia 40% din munca mea și eu pot dedica încă 20% relației cu clienții sau altor activități, probabil că tot voi ajunge să lucrez patru zile pe săptămână. Trebuie să facem acest model să funcționeze economic. Ideea este că AI ne poate face mai eficienți și poate crește productivitatea, ceea ce poate reduce costurile și poate face acest model accesibil”, explică el. Întrebat când ar putea deveni acest program o normalitate în Europa, Shah invocă experiența unor companii britanice: „În Marea Britanie am făcut un proiect-pilot cu 200 de companii, iar doi ani mai târziu, 80% dintre ele încă lucrează patru zile pe săptămână, pentru că au constatat că oamenii sunt mai productivi în patru zile decât erau în cinci. Dacă știi că vei avea un weekend de trei zile, vei munci mai intens în cele patru zile decât în cinci”. Shah nu avansează un termen pentru generalizarea modelului: „Va dura. Cu timpul, vom realiza acest lucru. Și cred că AI ne va ajuta, pentru că va începe să preia unele dintre componentele de rutină ale muncii noastre”. Totuși, unii dintre liderii din România – și, probabil, de peste tot – deși vorbesc despre autonomie, despre oameni care trebuie să gândească singuri, să vină cu idei, să se adapteze, verifică dacă aceștia sunt la birou – inclusiv, sau mai ales, vinerea. Poți să folosești cea mai nouă tehnologie, dar să trebuiască în continuare să fii văzut la calculator ca să fie toată lumea liniștită – să se vadă că lucrezi. Probabil că există și angajați care nu muncesc și care au nevoie să le urmărească cineva fiecare sarcină, aproape ca la grădiniță. Însă dacă nu muncesc vinerea, probabil nu o fac nici în general, iar, de multe ori nu se întâmplă nimic spectaculos: munca lor o face altcineva. De obicei, același coleg care are deja destule de făcut. E greu să oferi libertate când știi din experiență cine o va folosi ca să-și facă treaba mai bine și cine va dispărea până luni. După cum e greu să ai chef de muncă atunci când, deși ai livrat tot ce aveai de livrat, mai trebuie să stai două ore pentru că așa este programul. De aceea, mă întreb cine ține mai mult pe loc săptămâna de patru zile: liderul care nu are încredere în oameni sau angajatul care îi confirmă, cu fiecare ocazie, că face bine?  

Ioana Matei este editor-șef, Business Magazin