Cine se va sacrifica din punct de vedere politic pentru a restructura bugetul, a relansa imediat economia, pentru a readuce încrederea investitorilor, companiilor și băncilor în a relua investițiile și a finanța din nou România?

Haosul instituțional și instabilitatea politică și de securitate apărute peste noapte, teama dintr-odată pentru viitor, multele semne de întrebare care se pun acum față de o țară care părea extrem de stabilă politic, europeană și euroatlantică, încep să cuprindă toată România, dar nu numai. 

După cele două săptămâni de alegeri care au aruncat în aer stabilitatea politică adusă de democrativa PSD/PNL și președintele Iohannis, după apariția din spatele platformelor sociale a unui curent suveranist, naționalist, populist, neocomunist, mistic, de luni ne întoarcem fiecare, fie angajat, fie director, fie patron, la propriul business și la economia mare care sunt deja impactate de tensiunile politice apărute dintr-odată. 

– Investițiile sunt amânate și mai mult (oricum erau amânate din vară din cauza temerilor legate de schimbările fiscale care vor veni în sensul creșterii de taxe și impozite), chiar sunt puse sub semnul întrebării având în vedere situația politică apărută.

– PNRR-ul, cu miliardele de euro care stau să fie luate și investite, pare că se îndreaptă spre un blocaj.

– Cursul valutar de la BNR este ținut cu mână forte de Isărescu, dar cu prețul vânzărilor de valută, fie de către Ministerul Finanțelor, fie de către Banca Națională.

– Pe piața caselor de schimb valutar, care reacționează imediat, cursul a urcat peste 5 lei/euro, peste cotația de la BNR, de 4,97 lei/euro, ajungând la 5,02 lei/euro la cumpărare și 5,07 lei/euro la vânzare. Casele de schimb nu prea au euro cash, se vinde mai puțin și se cumpără mai mult, fiind o perioadă în care toată lumea încearcă să se protejeze de viitor. 

– Pe piața monetară impactul a fost cel mai mare, înregistrându-se o creștere a dobânzilor în ultimele două săptămâni spre 7,6% pe an. Investitorii străini de portofoliu, care dețin aproape 25% din datoria publică internă, au avut un bun motiv să mai vândă din dețineri, ceea ce a provocat scăderea cotațiilor și creșterea dobânzilor. 

– Pe piața de retail, Ministerul Finanțelor a urcat imediat dobânzile oferite populației, de la care vrea să împrumute bani, de la 7% pe an pentru titlurile Fidelis și Tezaur pe cinci ani, la 7,6%. 

– În actualele condiții de piață, unde totul se cotează în funcție de evoluțiile de pe scena politică, dobânzile la ei nu au nicio șansă să scadă, cel puțin în primele luni de anul viitor, iar BNR este puțin probabil să reducă dobânda de referință, dobânda care este folosită ca o ancoră în ochii piețelor. 

– Inflația va reveni pe creștere cel puțin în următoarele luni, așa că dobânzile la lei nu vor scădea, adică ROBOR se va menține sus, poate chiar va reveni peste 6%. 

– Bursa de la București, chiar dacă are o pondere mică în ecuația totală, este de natură să dea o percepție în piață privind viitorul și modul cum este percepută România. Degeaba va avea Banca Transilvania, cea mai tranzacționată acțiune de pe piață, cele mai mari profituri din istorie, dacă investitorii vor considera România o țară nesigură, vor vinde imediat acțiunile băncii. Același lucru este valabil pentru toate acțiunile mari.

– Industria auto este lovită din plin, iar acest lucru se va vedea prin reducerile de angajați, reducerea schimburilor, tăierea comenzilor, reducerea salariilor. 

– În industria siderurgică, aflată sub o presiune imensă în Europa și în România, Arcelor Mittal Hunedoara a anunțat la finalul săptămânii trecute că urmează să-și reducă activitatea în următoarele săptămâni din lipsa comenzilor, iar angajații vor primi 75% din salariul de bază. 

– Din păcate, industria de la noi, care este dependentă de industria auto europeană și globală, de comenzile din industria siderurgică, de comenzile din industria chimică, este lovită din plin nu de ieri, ci de doi ani. Iar guvernele Ciucă/Ciolacu fie nu au venit cu un plan alternativ, fie planul de reindustrializare al premierului Ciolacu nu poate fi aplicat imediat și să dea rezultate peste noapte. 

– Din cauza scăderii industriei, care nu a putut fi compensată nici de creștere investițiilor publice, economia României a crescut cu numai 0,8% în primele nouă luni din an.

– Creșterile de salarii de 13-15%, cu mult peste rata inflației de 5%, s-au dus nu în creșterea producției interne, ci în creșterea importurilor, ceea ce a adâncit și mai mult deficitul comercial. De fapt, prin creșterea importurilor, România dă de lucru angajaților din alte țări.

– Pe plan extern, Europa începe să fie lovită de peste tot, inclusiv de către Trump și noua politică protecționistă a președintelui american. 

– Franța este în criză politică, nu are buget, riscul investițiilor crește, Germania este la un pas de alegeri anticipate și schimbarea cancelarului, în timp ce economia celei mai puternice țări din Europa este lovită din toate părțile – industria auto scade, piața construcțiilor scade, vânzările de retail scad. Nemții, motorul economic al Europei, nu au niciun plan de revitalizare. 

– Germania și Franța sunt principalii parteneri comerciali ai României și orice se petrece acolo se transmite imediat în economia românească. 

– Nicio țară din Europa nu o duce bine nici politic, nici economic: toată lumea se confruntă cu crize, tensiuni interne, extremism, populism și polarizarea profundă din societate.

În aceste condiții, confruntată cu această tensiune politică apărută de nicăieri, care a culminat cu anularea alegerilor prezidențiale și refacerea lor la o dată care acum nu există, România are nevoie mai mult ca niciodată de un guvern proeuropean, euroatlantic, stabil, cu un plan economic credibil, care să liniștească pe termen scurt piețele financiare de unde ne împrumutăm și apoi să vină cu un plan de măsuri economice pe termen scurt, care să revitalizeze economia și să dea încredere companiilor private că pot începe investițiile și angajările. 

Indiferent de cine va fi la Palatul Victoria, guvernul are nevoie de peste 200 de miliarde de lei (peste 40 de miliarde de euro) anul viitor pentru a acoperi deficitul bugetar care va rezulta anul viitor și pentru a refinanța datoriile publice, interne și externe, care ajung la scadență și care nu pot fi plătite decât prin noi împrumuturi, care vor avea dobânzi mai mari decât cele anterioare. 

Din punct de vedere fiscal, există un plan convenit cu Comisia Europeană, care prevede o reducere gradală a deficitului bugetar – 0,8% pe an, ceea ce ar putea fi realizat fără prea mari probleme. Până în aprilie ar trebui să știm care este planul fiscal, respectiv măsurile fiscale care ar trebui să fie luate pentru reducerea deficitului bugetar. 

Dacă noul guvern, dacă partidele care au semnat coaliția proeuropeană – PSD, PNL, USR, UDMR, minoritățile – vor începe să se certe, planul fiscal și economic nu va deveni credibil, iar piețele financiare ne vor taxa imediat. 

Deja riscul de țară al României – măsurat prin CDS (riscul de a intra în faliment și de a nu-ți plăti datoriile) – este mare și influențează percepția referitoare la România. 

Dacă noul guvern nu va veni cu un plan economic pe termen scurt – prin care să ia câteva măsuri care să revigoreze piața construcțiilor rezidențiale, aflată în scădere, industria,  care să dea drumul la banii care stau acum înghețați în bănci sau la saltea –  prin care companiile, antreprenorii, multinaționalele să dezghețe cât de cât investițiile, ne vom trezi cu economia în recesiune, de unde va fi destul de greu să o întoarcem având în vedere constrângerile fiscale cu care se confruntă România. 

Pe nimeni nu interesează un plan de guvernare pe patru ani în condițiile în care la bursa pariurilor această coaliție guvernamentală are puține șanse să rămână intactă pe o perioadă atât de lungă. 

Dar până să ajungem la anul doi, trei sau patru, România are nevoie de un plan economic pe termen scurt, care să schimbe percepția investitorilor și companiilor. În piață sunt bani, dar ei acum sunt înghețați. 

Inevitabil, tensiunile politice vor continua, mai ales că sunt semne de întrebare privind șansele candidaților pentru Cotroceni din partea partidelor tradiționale – PSD, PNL, chiar și USR – de a veni cu cineva care să facă față candidaților din partea cealaltă a spectrului politic. 

Dacă mâine ar avea loc alegeri, nemulțumirea și furia poporului față de situația actuală se vor vedea la vot, unde orice candidat clasic, european și atlantist va fi spulberat de un candidat cu discurs populist, naționalist, suveranist și mistic. 

Cu sau fără Călin Georgescu, personajul politic al ultimelor două săptămâni, orice candidat tradițional, dat de partide, nu are nicio șansă acum. 

Pentru a mai echilibra tensiunile sociale, care au răzbit acum la suprafață, cine va veni la Palatul Victoria trebuie să se sacrifice politic, dar să vină cu un plan de relansare economică. 

Dacă nu se va întâmpla acest lucru, coaliția proeuropeană, euroatlantică se va spulbera, ceea ce va declanșa un haos politic, social, financiar și economic fără precedent.

Și când ne gândeam acum două săptămâni că România are o șansă bună de a-și dubla încă o dată PIB-ul în următorii ani…